Traduceri de Petru Dimofte, pagina 271
Careeu cu un Exactce
Cioc, cioc!
Cine-i acolo?
Eu!
Care eu?
In regulă!
Ce-i în regulă?
Careeu!
Ce-i asta vreau să știu!
Care-i asta vrei să știi?
CINE, eu?
Da, exact!
Exact ce?
Da, am un Exactce pe lănțișor!
Exact ce pe lănțișor?
Da!
Da care?
Nu, Exactce!
[...] Citește tot
poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara se încruntă
Este ea propria-i ei putere?
Care e semnătura acesteia?
Sau ea-i o cheie, sentimentul de frig
Al degetelor unei rugăciuni?
Ea este o roată de rugi, inima ei murmură.
Mâncarea ei e vântul
Puterea lui de a trimite un mesaj.
Urmele picioarelor ei asaltează infinitul
Cu semnături: Noi suntem aici, noi suntem aici.
Ea e așteptarea-îndelungată a acelui ceva
Care-o va utiliza la aproape orice
Care a creat-o cu mare atenție
Din nimic
poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viața și cântecele ciorii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credo
Lasă-i să pună piciorul peste tot;
Apoi deschide-mi vinele, să înot
Spre tine, Doamne! prin lacul de rubin;
Capul ars de foc mi-l pune-n țeapă și-n
Vânt împrăștie cenușa care sunt.
Cum, Doamne, știi atomii toți, în amănunt,
Cred că-ntr-o zi mă vei recupera din colb
Și-oi învia cu drepții din nimicul orb.
***James Graham (1612 - 1650) General scoțian regalist și poet..
Versuri scrise pe geamul celulei în noaptea dinaintea execuției
poezie de James Graham, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peștele
Deși te tot ascunzi în apa mareei care vine, vine mereu
La țărm, pentru-a se retrage-apoi, vrăjită de farmecele lunii,
Toți oamenii de mâine vor ști de bună seamă că eu
Mi-am aruncat aici năvodul, cum cândva-au făcut-o și străbunii,
Și că tu evadat de mii de ori din maja mea umilă,
Țâșnind printre firele-argintii ale plasei subțirele,
Și vor considera că ai fost nepoliticos, lipsit de milă,
Și te vor condamna cu multe, multe vorbe grele.
poezie de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plimbându-l pe Rufus
Îmi plimbam câinele
S-a oprit să-i adulmece
Cutia poștală vecinei mele
Care părea cam stânjenită
Văzându-i nasul acolo
Așa că mi-a zâmbit și-a plutit grațioasă
Spre protecția oferită de casa ei
De unde
A sunat la poliție
Reclamând abuzul la care a fost supusă
De câinele meu când și-a ridicat piciorul
Expunându-și podoapele
Fără niciun fel de considerație față de persoana dumneaei
Iar acum chiar nu știu cum să închei povestea asta...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul poem
O, Allah, deși păcatele mele s-au tot înmulțit,
Eu știu că Iertarea Ta-i mai mare decât toate păcatele!
Iată, îngenunchez în rugăciune plin umilință,
Iar dacă Tu m-alungi,
Atunci cine va fi milostiv cu mine?
Dacă numai făcătorii de bine își pot pune nădejdea-n Tine,
Atunci răufăcătorii și păcătoșii spre cine să se îndrepte?
Singura cale care mă aduce la Tine-i speranța mea în Tine,
Iar mărinimia iertării Tale este aceea că sunt Musulman.
poezie de Abu Nuwas, 756-814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă moartea va fi-îngăduitoare
Poate ne vom întoarce iarăși pe pământ să respirăm
Parfumul unei seri, dacă moartea va fi-îngăduitoare;
Vom coborî pe vechile poteci spre mare și,-aplecându-ne,
Vom mirosi mireasma proaspătă-a trifoiului în floare.
Vom ajunge-împreună din nou pe-această plajă albă
Și vom asculta valurile mării și cântecele nopții;
Vom fi fericiți o oră sub obrajii cerului îmbujorați de stele,
Pentru că morții-s liberi, știm asta, deși nu-o rostim, cu toții.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea-i măsura
Este-întru totul adevărat că-i altfel, că-i straniu trupul meu,
Dar a mă-învinovăți pe mine-înseamnă-a-l învinovăți pe Dumnezeu;
Dacă-aș putea să mă creez eu însumi iarăși, într-o formă nouă,
N-aș rata momentul de-a mă face plăcut, de bună seamă, vouă.
Iar dacă-aș putea cu brațele atinge polii lumiii
Sau strânge oceanul larg în palma mea întinsă,
Aș fi judecat după suflet, nu după forma humii;
Mintea-i măsura-n care-i ființa omului cuprinsă.
poezie de Joseph Merrick, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Marea încă răsună
Marea încă răsună, mai ales noaptea,
molcom, în sus și-n jos, de lungul nisipurilor catifelate.
Ecou al unei voci închise în amintire
care revine din când în când; și mai e acea
asiduă lamentare a pescărușilor; și poate a unor
păsări pe care aprilie le atrage
către câmpie; tu ești deja
aproape de mine în acea voce;
și eu doresc ca acolo să poată sosi la tine,
dinspre mine, o rezonanță a memoriei,
asemeni acestui murmur întunecat al mării.
poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie înecată
El îmi va fi viitorul temnicer,
Cel care mă va elibera din strânsoarea
Cătușelor fragile ca mugurii în luna lui prier,
Pentru ca apoi să învolbureze marea.
El îmi va fi dascăl, cel care cu noblețe
Va striga "Capul sus, nu-ți fie frică"
Unei creaturi plângărețe
Dintr-o peșteră cu pereți de sticlă.
Dar el îmi va fi adevăratul frate,
Cel ale cărui batjocuri în dezinvolt plonjeu
Se-avântă și se sufocă disperate
În bălăriile părului meu.
poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!