William Butler Yeats

Sub crengile iubirii şi ale urii, în lucrurile fără înţeles ce trăiesc doar o zi, găsesc eterna frumuseţe care rătăceşte în lume.

citat celebru din William Butler Yeats
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o să fii bătrână

Când o să fii bătrână, lipsită de vigoare
Stând lângă foc, ia-n mâini această carte
Citeşte încet, visând, întoarsă pe o parte,
La ochii ce-ai avut, adânci precum o mare.

Câţi au iubit farmecul tău şi felul cum râdeai
Şi frumuseţea ţi-au iubit, real sau prefăcut
Însă doar un bărbat a fost care te-a cunoscut
Şi care te-a iubit şi-atunci când lângă el plângeai.

Aşa că să te-apleci şi focul să-l priveşti
Să-ţi aminteşti iubirea ce într-o zi s-a dus
Spre munţii înalţi din zări, ce se ridică-n sus
Şi chipul şi-a ascuns în stelele cereşti.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi în întuneric, dacă privim cu insistenţă, putem găsi ceva.

citat clasic din William Butler Yeats
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea pe care o vedem nu e o realitate, lumea pe care n-o vedem nu e un vis.

citat clasic din William Butler Yeats
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când suntem tineri, dorim să încercăm poteci nemaiumblate, dar dăm de vechiul drum, iubind, ceea ce duce către ceasul când spunem: bun rămas, noroc, timp şi schimbare.

citat clasic din William Butler Yeats
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul pledează pentru vechii amici

Deşi acum eşti plin de strălucire
Şi de mulţime eşti apreciat,
Iar noi prieteni îţi aduc cinstire,
Tu să nu fii hain, nici îngâmfat,
Ci de-ai tăi vechi amici îţi aminteşte,
Că timpul trece ca un val rebel,
Iar frumeseţea ta se ofileşte
Şi doar în ochii lor rămâi la fel.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pledoarie pentru vechii prieteni

Deşi eşti în deplina vară-a vieţii,
Iar vocile din mijlocul unui public numeros
Şi noii prieteni sunt meritelor tale cântăreţii,
Nu fi neînţelegător şi nici orgolios,

Gândeşte-te la prietenii tăi de-odinioară:
Talazul timpului va mâli floarea de crin,
Frumuseţea ta va trece, cum trece-această vară,
Dar pentru ochii vechilor tăi prieteni mai puţin.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un beţiv laudă cumpătarea

Roteşte-te-n juru-mi frumoasa mea leliţă,
Refuză-le paşilor mei de dans declinul,
Voi rămâne-astfel mereu treaz,
Deşi beau vin până-mi fac plinul.

Cumpătarea este-un giuvaier,
Mai mult decât pot spune o ador;
De-aceea ţine-mă în vârtejul dansului,
Chiar dacă-alături beţivii sforăie şi dorm.

Ai grijă la picioare, ai grijă la picioare,
Rămâi pe valul dansului, fă un mic efort,
Căci sub fiecare, sub fiecare dansator
În pământul rece zace-un mort.

Fără ezitări, iubita mea,
Fii zână, nu doar o leliţă;
Un beţiv este-un om mort
Şi toţi morţii-s beţi criţă.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul Insula Innisfree

Mă voi ridica şi voi pleca acum, voi pleca la Innisfree,
Şi voi clădi acolo o cabana mică din lut şi din nuiele;
Voi pune nouă rânduri de fasole, va mai fi
Şi-un stup de-albine. Voi trăi într-un luminiş, uitând de toate cele.

Voi avea puţină pace-acolo unde pacea, strop cu strop,
Picură prin vălul dimineţii străpuns de-al greierilor cor.
Acolo la miezul nopţii stelele se caţără în plop,
Iar seara e plină ochi cu-aripi de cânepari în zbor.

Mă voi ridica şi voi pleca acum, mereu, mereu voi auzi,
Zi şi noapte, clipocind molatic apa din lacul Innisfree;
În vreme ce umblu pe şosele sau pe trotuare gri
O aud în adâncul inimii.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mongan se gândeşte la trecuta lui măreţie

Eu am băut mied din Ţara Celor Tineri
Şi plâng – fiindcă acum ştiu deja tot:
Am fost copac, un alun*, iar ei fără niciun fel de reţineri
Mi-au atârnat pe ramuri Carul Mare şi Steaua Pilot.

Asta s-a întâmplat demult – n-avea memorie pământul:
Am devenit o urgenţă prin care trec roibii amurgului,
Am devenit un om, un om care urăşte vântul,
Un om care ştie un singur lucru, acela că fruntea lui

Nu va atinge sânii şi nici buzele părul
Femeii iubite vreodată, în niciuna din zilele rămase.
O, fiară a pustietăţii, pasăre a aerului, spune-adevărul,
Trebuie oare să vă-îndur toate strigătele amoroase?

* Mongan – rege irlandez mitic, fiul jumătate om al zeului mării, Manannán mac Lir; după unii
cercetători este vorba despre regele irlandez Mongan, mort în anul 625, un personaj real.
* Alunul, conform notelor lui Yeats, este simbolul biblic al Copacului Vieţii şi al Copacului Cunoaşterii,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!