Traduceri de Petru Dimofte, pagina 358
Cântecul regretului fără sfârșit
Împăratul Chinei râvnea la o frumusețe care să-i încununeze imperiul,
Dar, deși era de mulți ani pe tron, nu i se împlinise această dorință.
Între timp, o fetișcană din familia Yang ajunsese la pubertate.
Crescută fiind într-o curte interioară, nimeni nu-i văzuse frumusețea.
Grația ei îngerească nu mai putea rămâne ascunsă.
Într-o zi a fost aleasă să țină companie Împăratului.
Când și-a întors capul și a zâmbit, farmecul creat a fost zguduitor,
Eclipsându-le pe toate concubinele celor șase palate.
Era o primăvară timpurie. A fost îmbăiată în Piscina Florilor Pure
Cu apă caldă de izvor, care i-a catifelat și limpezit cristalul pielii,
Și, datorită somnolenței resimțite, o fată a ajutat-o să iasă din piscină.
Revăzând-o, Împăratul a a hotărât să-i fie mireasă. Și-așa a început saga.
Părul ei plutind ca norii era prins c-un ac de aur, fața-i era ca cea a florilor.
Au petrecut noaptea sub acoperișul cald al hibiscușilor.
S-au trezit cu soarele sus pe cer, regretâd că noaptea a fost prea scurtă.
Începând din acea zi, Împăratul a lipsit la toate audierile curții.
O răsfăța tot timpul cu banchete și petreceri fel de fel,
Era stăpâna zilelor de primăvară și despotul nopților lui.
[...] Citește tot
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul și marinarul
O pereche de bătrâni simpatici, bunicii mei,
Și drăguți cu toate lucrurile prostuțe; ei vedeau în Rai
Mielul pe care Isus l-a mângâiat când era copil;
Credința lor n-a fost niciodată umbrită de îndoieli: pentru ei
Moartea era doar un curcubeu pe cerul Eternității,
O promisiune că va veni curând lumina nepieritoare.
Era un bărbat care bătuse toate mările; un bătrân aspru,
Dar binevoitor; și păros ca o castană
Plină de lapte dulce.
Pe țărm, toată ziua supraveghea
Vânturile și le spune soțiilor de navigatori care nave
Au avut parte de vreme bună și care nave au întâmpinat furtuni;
Privind cerul, putea spune fără greșeală
Cum vor fi după-amiezile care urmau unor dimineți furtunoase,
Dacă nopți liniștite vor urma după-amiezilor turbulente.
Evita cu înverșunare orice scandal,
Iar dacă vreo șoaptă răutăcioasă-i mai rătăcea prin minte,
O îndepărta blestemând-o de parcă-ar fi fost ciumată.
[...] Citește tot
poezie de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu trece supus în noaptea mare
Nu trece supus în noaptea mare.
Bătrânețe, arzi și-njură bezna.
Doar furie - când lumina moare.
poezie de Dylan Thomas din Scrisă când tatăl îi era foarte bolnav, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Usturoi stricat
Pentru că râvnești o amărâtă de smochină dintr-un pom oarecare,
tu nu sesizezi grădina;
nu întâlnești femeia fermecătoare.
Te amuzi cu o hoașcă slută.
Felul în care te supune mă face să plâng,
gura ei urât mirositoare, suta ei de gheare,
felul cum își apleacă peste streașina casei capul să te strige;
smochină searbădă, zbârcită, goală
ca o căpățână de usturoi stricat.
Te ține strâns de centură,
chiar dacă în trupul ei
nu se află flori și nici lapte.
Moartea îți va deschide ochii
și vei vedea ceea ce este fața ei: solzi de pe spinarea
unei șopârle negre. Gata cu sfaturile.
Lasă-te în tăcere atras
de chemarea adâncă și intensă a ceea ce înseamnă cu adevărat iubire.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Apă, apă peste tot,
Nu vezi verdeață, stei;
Apă, apă peste tot,
Dar nici un strop să bei.
poezie de Samuel Taylor Coleridge din The Rime of the Ancient Mariner, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Wendell P. Bloyd
Mai întâi m-au acuzat de comportament necuviincios,
Neexistând lege referitoare la blasfemie.
Mai târziu m-au închis ca fiind dement;
Acolo un paznic catolic m-a bătut până mi-am dat sufletul.
Crima mea a fost:
Am spus că Dumnezeu l-a mințit pe Adam, destinându-l
Unei vieți de ignorant,
Neștiutor de faptul că binele și răul sunt fețe ale aceleiași lumi.
Iar când Adam L-a fentat pe Dumnezeu, mâncând mărul,
Și a văzut prin vălul de minciună,
Dumnezeu l-a izgonit din Eden pentru a nu-i permite să atingă
Fructul vieții veșnice.
Pentru numele Domnului, oameni buni,
Uite, ce Însuși Bunul Dumnezeu a spus despre asta în cartea Genezei:
"Iar Domnul Dumnezeu a zis, iată, omul
A devenit ca Noi" (ați sesizat, un pic de invidie),
"Cunoaște binele și răul",
(Minciuna că toate-sunt-bune, descoperită):
"Acum, dacă întinde mâna și ia fruct
Din pomul vieții și mănâncă, va trăi pururi
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Oh, veselia veseliei când râde ca o stea
Și tristețea tristeții când tristă este ea!
Dar veselia veseliei
Și tristețea tristeței ei
Sunt nimic, Charles,
Pe lângă răutatea răutății ei când este rea.
poezie de J.M. Barrie din Rosalind, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două frânturi
Există un băiat există o fată
care s-a rătăcit care s-a rătăcit
pe o mare pe o mare
de droguri de zâmbete false
de depresie de piele cicatrizată
și de abuz și pătată de
fizic fard
ei se potrivesc ca
două bucăți ale unei inimi frânte.
poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imobiliare
Emoțiile mele
sunt un fel de ziare care
se autocitesc.
Trec zile de-a rândul
în care reclamele dorințelor mă țin prizonier.
Mă simt ca și cum aș fi un anunț
pentru vânzarea unei case bântuite:
18 camere
37 000 $
sunt proprietatea ta
cu totul, inclusiv stafiile.
poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub luna plină
Sub luna plină,
Când pulberi argintii
Se strecoară tandru luminând
Grădinile nopții,
Moartea, zeflemist cernit,
Se apropie și-ți șoptește la ureche
Ca un vechi prieten îngenuncheat în rememorări.
Sub trandafirii verii,
Când rozul pătrunzător
Veghează în aerul amurgului
Răsucit printre frunzele sidefii,
Dragostea, cu mâini mici,
Vine și te mângâie
Cu o mie de amintiri,
Și-ți pune
Întrebări pline de fermec, la care tu nu ai răspuns.
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!