Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Edgar Lee Masters

Lista completă

"Indignation" Jones

N-ai crede, nu-i așa,
Că m-am tras dintr-un neam ales, din Țara Galilor?
Că eram de origine mai pură decât tot gunoiul alb de aici?
Și dintr-o linie genealogică mai directă decât
Cei din Noua Anglie și virginienii din Spoon River?
N-ai crede că am fost școlit
Și că am citit cărți.
Vedeți în mine numai epava de om
Cu părul nepieptănat și cu barbă,
Cu haine zdrențuite.
Tot fiind lovit și jignit continuu,
Uneori, viața unui om devine un cancer
Umflându-se într-o excrescența stacojie,
Ca mucigaiul de pe știuleții de porumb.
Aici am fost eu, un tâmplar împotmolit în mocirla vieții,
Înspre care am mers gândind că este o pășune,
Cu o târfa de nevastă și cu biata Minerva, fiica mea,
Pe care voi ați chinuit-o aducându-i moartea.
Așa m-am târât, ca un melc prin zilele
Vieții mele.

[...] Citește tot

epitaf de Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Chase Henry

Am fost la viața mea bețivul orașului;
Când am murit, preotul a refuzat să mă înmormânteze
În pământ sfințit;
Chestia asta mi-a purtat noroc
Pentru că protestanții au cumpărat lotul unde zăceam
Și mi-au îngropat rămășițele aici, în cimitirul cel nou,
Aproape de cripta bancherului Nichols
Și de a soției lui, Priscilla.
Luați aminte, suflete prudente și pioase ale crucii,
La curenții vieții
Care onorează morți care au trăit în rușine.

epitaf de Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

J. Milton Miles

De fiecare dată când batea numai clopotul bisericii Presbiteriene
Știam că este clopotul presbiterian.
Dar când sunetul său venea amestecat
Cu sunetul bisericii metodiste, creștine,
Baptiste și congreționale,
Nu mai puteam să-l disting,
Nici pe celelate unele de altele sau pe oricare dintre ele.
Din multele voci care m-au chemat în viață,
Nu te mira că n-aș putea să-ți lămuresc
Adevărul de minciun㠖
Nici măcar, la sfârșit, vocea
Pe care ar fi trebuit să o cunosc.

epitaf de Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Schroeder, pescarul

Stăteam pe mal, mai sus de Bernadotte,
Aruncând firimituri în apă,
Și priveam cum peștișorii se-împing unul pe altul,
Până când cel mai puternic câștiga premiul.
Sau mergeam pe mica mea pășune,
Unde godacii dormeau liniștiți într-o știoalnă
Sau își frecau delicat râturile unul de altul.
Goleam căldarea cu boabe de porumb
Și-i urmăream cum guiță și se mușcă,
Cum se îmbrâncesc unul pe altul pentru a ajunge la porumb.
Și-am mai văzut cum ferma lui Christian Dallman,
De peste o mie două sute de hectare,
Înghite petecul lui Felix Schmidt de teren,
Așa cum bibanul înghite plevușca.
De aceea eu vin și declar: dacă mai există ceva în om –
Spirit sau conștiință, sau răsuflare a Domnului
Care-l face diferit de pești sau de porci –
Aș vrea să-l văd la lucru!

poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Robert Davidson

Spiritul mi-a devenit obez hrănindu-se cu suflete de oameni.
Când întâlneam un suflet puternic
Îi provocam mândria, rănindu-l, și-i devoram vlaga.
Adăposturile prieteniei îmi erau cunoscute
Și unde puteam fura un prieten, nu ezitam.
Oriunde îmi puteam crește puterea
Prin subminarea ambiției altora, o făceam,
Pentru a netezi astfel calea măririi mele;
A triumfa în fața altor inteligențe
Însemna pentru mine achiziția și totodată dovada unei puteri superioare,
O bucurie mereu crescândă,
O gimnastică a sufletului, intensă și biruitoare.
Aș fi putut trăi în eternitate devorând suflete,
Însă partea lor nedigerată a clădit în mine o nefrită ucigătoare,
Alimentând-o cu temeri, neliniști, depresii,
Ură, suspiciuni, viziuni tulburi.
Finalmente, cu geamăt, m-am prăbușit.
Luați aminte, ghinda
Nu crește stejar devorând alte ghinde.

epitaf de Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

D-na Benjamin Pantier

Știu, a spus că i-am prins sufletul în capcană
Cu un laț care l-a însângerat de moarte.
Că toți oamenii îl iubeau
Și că cele mai multe femei l-au compătimit.
Dar, ia, închipuieșteți că ești o adevărată doamnă, că ai gusturi delicate
Și că detești mirosul de whiskey și de ceapă,
Și că ritmul "Ode"-lor lui Wordsworth îți sună plăcut în urechi,
În vreme ce el de dimineața până noaptea
Tot repeta flecuri comune:
" Oh, de ce trebuie ca sufletul celor muritori să fie mândru?"
Și, apoi, închipuiește-ți
Că ești o femeie cu gust, talentată,
Și că singurul om cu care moralitatea și legea
Îți permit să ai legături maritale
Este exact omul care te umple de dezgust
De fiecare dată când te gândești la așa ceva,
Mai ales că te gândești la așa ceva
De câte ori îl vezi.
D-aia l-am alungat din casă
Să trăiască alături de câinele lui în camera puturoasă

[...] Citește tot

epitaf de Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Joseph Dixon

Cine a engravat această harfă crăpată pe piatra mea funerară?
Pentru voi sunt mort, fără îndoială. Dar la câte harfe și la câte piane
Am înnoit și întărit strunele, acordându-le pentru voi,
Făcându-le să vă cânte din nou dulce?
Oh, well! Spuneți ca harfa depinde de urechea care o ascultă;
Dar unde este urechea care comandă lungimea strunelor
Conform numerelor magice care zboară dincolo de gândirea voastră,
Dincolo de ușa care stă închisă în fața încremenitei voastre mirări?
Nu există oare Urechea care, pe lângă urechea omului, să simtă
Prin strune și coloane de aer sufletul sunetului?
Mă înfior când rostesc numele instrumentului care care captează
Undele subtile ale muzicii și ale luminii, venind de departe,
Antenele gândului
Care ascultă până la ultimele frontiere ale spațiului.
Desigur, armonia care îmi guvernează spiritul este dovada
Urechii care m-a modelat, capabilă să mă re-acordeze
Și să mă folosească iarăși, dacă merit să fiu refolosit.

epitaf de Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bert Kessler

Nimerisem pasărea,
Cu toate că zbura în lumina soarelui spre apus.
Abia se risipise zgomotul împușcăturii și ea a început să se înalțe
Mai sus, tot mai sus printre razele de lumină aurie,
Pentru ca mai apoi să se răsucească pe o parte, un ghem rotund de pene,
Câteva desprinse de ea plutind alături,
Și să cadă în picaj abrupt în iarbă.
M-am îndreptat spre ea, înlăturând hățișul uscat,
Până am văzut dâra de sânge pe buștean
Și pitpalacul zăcând lângă rădăcinile putrede.
Nezărind spini pe-acolo, am întins brațul printre firele de iarbă,
Dar ceva s-a înălțat și mi-a înțepat mâna, amorțind-o.
Într-o secundă, am zărit cobra –
Cu pielița trasă de tot de pe ochii galbeni,
Cu capul arcuit, retrăgându-se în inelele ei,
Un colac murdar, de culoarea cenușii
Sau a frunzelor de stejar căzute, într-o toamna târzie, în straturi, unele peste altele.
Am rămas încremenit în timp ce ea devenea mai mică, descolăcindu-se
Și începând să se târască sub buștean;
Apoi, am căzut moale în iarbă.

epitaf de Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jonathan Houghton

Se-aude croncănitul ciorii
Și trilul ezitant al sturzului.
Se-aude bătaia unei tălăngi în depărtare
Și vocea plugarului de pe dealul lui Shipley.
Pădurea de dincolo de livadă stă nemișcată
În aerul încremenit al verii;
Și de-a lungul drumului chicotește o căruță
Încărcată cu porumb, îndreptându-se spre Atterburry.
Și un bătrân a adormit la umbra unui copac,
Și o bătrână trece de partea cealaltă a drumului,
Venind dinspre livadă cu o căldare de mure.
Și un băiat stă tolănit pe iarbă
Lângă picioarele bătrânului,
Și urmărește plutirea norilor pe cer,
Și-i este dor, și-i este dor, și-i este dor
De ceva, dar nu știe de ce anume:
De bărbăție, de viață, de lumea largă!
Au trecut apoi treizeci de ani,
Iar băiatul s-a întors, uzat de viață, înapoi
Și livada nu mai era acolo,

[...] Citește tot

poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pauline Barrett

Aproape o carapace de femeie după cuțitul chirurgului
Și aproape un an de suferință pentru a-mi recăpăta puterea,
Până când dimineața aniversării a zece ani de la nuntă
M-a găsit, în aparență, ceea ce fusesem odinioară.
Ne-am plimbat prin pădure împreună,
Pe o cărare de mușchi verde și de iarbă.
Dar nu am putut să te privesc în ochi,
Nici tu nu ai putut să te uiți în ochii mei,
Pentru că nefericirea ne aparținea de acum – începutul înălbirii părului tău –
Iar eu carapacea celei care am fost.
Despre ce am vorbit? – despre apă și cer,
Despre orice, mult, doar să ne ascundem gândurile.
Și apoi buchetul de trandafiri sălbatici dăruit de tine,
Așezat pe masă pentru a da farmec cinei noastre.
Biet suflet, cât de curajos ai luptat
Să imaginezi și să trăiești extazul din amintiri!
Apoi, pentru puțin timp, m-ai lăsat singură în camera mea,
Cum ai făcut-o atunci când am fost mireas㠖 biet suflet.
Și eu am privit în oglindă și ceva mi-a spus:
"O ființă ar trebui să moară cu totul când este jumătate moart㠖

[...] Citește tot

epitaf de Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 22 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Edgar Lee Masters, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Edgar Lee Masters

Edgar Lee Masters
poet, nuvelist și biograf american

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Fani pe Facebook