Petru Dimofte

Las-o să fie uitată

Las-o să fie uitată, aşa cum o floare poate fi uitată,
Uitată ca focul care-a fost cândva aur cântând şi dansând,
Uitată pentru totdeauna-n mareele eternităţii;
Timpul este-un prieten bun, el ne va face bătrâni în curând.

Dacă întrebă cineva, spune că-a fost uitată
De multă vreme în vâltoarea anilor, în flămândul lor tumult,
Ca o floare, ca un foc, ca urma spulberată-a unor paşi
Într-o zăpadă şi ea uitată, de demult.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantanee

Mâzgălesc aici curcubeie extravagante.
Apari şi tu pe-acolo, trecând în pas săltat către şcoală.
Suntem aici, îndepărtându-ne-n derivă unul de celălalt
ca două baloane dezlegate.

Sunt aici, creând "artă",
fredonând în penumbră,
mai palid decât crinolina lunii,
ignorându-ţi faţa.

Pe-acolo tu pleci,
în dantele diafane,
provocând un colaps în inima altui bărbat.
Brusc, incredibil, el este aici,
luându-mi locul.

poezie de Michael R. Burch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginea, ca într-o Hexagramă

Imaginea, ca într-o Hexagramă:
Eremitul închide uşa în faţa viscolului.
Astfel reţine căldura în baracă.
De-a lungul iernii îşi sortează tot ce are.
Lucrurile care au fost începute bine trebuie să fie duse la capăt.
Celelalte, trebuie aruncate.

Primăvara el apare cu un veşmânt
şi cu o singură carte.

Baraca este foarte curată.

Dacă nu ar fi fost acest lucru, n-ai fi putut bănui niciodată
că cineva a locuit acolo.

poezie de Lew Welch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina care de demult

Lumina care de demult, odată,-n preistoricele mări,
A propulsat sămânţa vieţii pe-această planetă zburătoare
E contaminată cu fel de fel de boli şi-acide-acumulări
Care-întreţin războaiele-între-omizi şi floare.

Spre-a nu trezi la lumină fecioara din somnul ei cel lin,
Nici sângele să-i tulburăm, sărat ca apa mării,
Lăsaţi-i neatinsă-n jurul coapselor frunza de smochin,
Iar îngerii să-i apere visele de fluidul oxidării.

poezie de Fred Cogswell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nava, solidă şi neagră

Nava, solidă şi neagră,
pătrunde în întunericul clar
al marelui port.
Linişte şi frig.
— Oamenii care-o aşteaptă
încă dorm, visând,
la căldură, departe şi totuşi părtaşi în acest
vis, poate...

Cât de reală este veghea noastră, alături de visele
pline de îndoieli pe care le au alţii! Cât de sigură este, comparată
cu visele lor tulburi despre noi!
Linişte. Tăcere.
Tăcere care, spărgându-se, în zori
va vorbi altfel.

poezie de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză de plop

Tremura toată – iar vântul a săltat-o-n zbor
tremura toată – cum s-ar fi putut opune vântului
în depărtare
marea
în depărtare
o insulă-n soare
şi mâni strânse pe vâsle
ultima lopătare-încetând la vederea portului
ochi obosiţi închizându-se
ca anemonele de mare

Tremura toată-atât de mult
am căutat-o atât de mult
în umbra eucalipţilor
din Primăvară până-n Toamnă
Doamne am căutat-o
singur în pădurea aceea compactă

poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Columbus Cheney

Această salcie plângătoare...!
De ce oare nu mai plantaţi câteva
Pentru milioanele de nenăscuţi
Şi, totodată, pentru noi?
Sunt ei non-existenţi sau doar celule
Fără memorie, adormite?
Sau venirea lor pe lume, naşterea lor,
E o desprindere din memoria fiinţelor înainte-mergătoare?
Răspunde!
Teritoriul intuiţiei ne-exploatate îţi aparţine.
Dar, oricum ar fi, de ce nu plantaţi sălcii pentru ei,
Şi, totodată, pentru noi?

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt pescarul

Eu sunt pescarul.
Nu este vorba de ceea ce fac,
Ci de ceea ce sunt.
Pescuitul nu este o evadare,
Este ceva căruia îi aparţin,
Ceva unde trebuie să fiu.
Nu este locul unde mă duc,
Ci o călătorie pe viaţă.
Este trecătoarea pe care mi-a arătat-o tatăl meu.
Trecătoarea pe care şi eu o voi arăta altora.
Odată ce înţelegi asta
Vei şti cine sunt,
Iar noi vom pescui împreună
Chiar şi atunci când suntem departe unul de altul.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberarea de gânduri

Mintea rămâne indecisă în marele Vid.
Aici cea mai înaltă cunoaştere este neţărmurită.
Cel care face ca lucrurile să fie aşa cum sunt nu poate fi izolat de lucruri.
Astfel, atunci când vorbim de ‘limite', rămânem închişi în lucruri limitate.
Limita nelimitatului se numeşte ‘plenitudine.'
Nemărginirea a ceea ce este limitat se numeşte ‘vacuum.'
Tao este sursa amândurora.
Dar el însuşi nu este nici plenitudine şi nici vacuum.

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parteneri în Hades

"Nebuni, care au mâncat vitele lui Helios;
iar zeul le-a refuzat ziua reîntoarcerii"
-Odiseea-

De vreme ce mai aveam câţiva pesmeţi,
a fost o prostie din partea noastră
să debarcam pe insulă şi să mâncăm
lenoasele vite-ale lui Helios;

şi asta pentru că fiecare din ele era un castel
pentru care trebuia să porţi războaie
patruzeci de ani, până când deveneai
un erou şi un star!

Întorşi hămesiţi pe uscat,
ne-am îndopat până-am căzut,
îndestulaţi, în aceste regiuni joase şi triviale,
greoi la minte şi sastisiţi.

poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!