Petru Dimofte

De ce spunem poveşti ( pentru Linda Foster)

1
Pentru că suntem obişnuiţi să trăim sub frunze
şi în zilele ploioase
muşchii noştri simt un tremur,
de-acum dureros, din vremea când rădăcinile
ne trăgeau în pământ

şi pentru că avem copii care cred că
pot zbura, un instinct rămas
de când oasele braţelor noastre
aveau formă de ţitere şi se îndoiau
cu eleganţă sub penele aripilor

pentru că înainte de a avea plămâni
ştiam cât de departe este fundul mării
în vreme ce pluteam cu ochii deschişi
ca nişte eşarfe pictate într-un scenariu
de vise, şi pentrum că noi ne-am trezit

şi-am învăţat să vorbim

[...] Citeşte tot

poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu arcanul (Shanghaied* )

Luat cu arcanul!... Eu jur să stau pe uscat, frăţioare,
Nu mai vreau pe larga, nemărginita mare!...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
Cu tovarăşi pe care nu-i ştiu, nu i-am mai văzut,
Inima mea-i acum un pietroi rece, mut...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!

Pe marea gri, întinsă, rabd ruliu şi rabd tangaj,
Iar corvezile grele scot sufletul din echipaj!...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
Da, dincolo de ceaţă e ţărmul meu drag
Şi-aici parâmele de care-s obligat să trag –
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!

Luat cu arcanul – urăsc această navă, n-o ascund,
Pe care-i o javră căpitan şi-o brută secund...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
O, când voi pune iarăşi piciorul pe pământ,
Nu voi mai bea, nici naviga spânzurat de vânt!
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!

[...] Citeşte tot

poezie de Harry Kemp din Cântece şi balade marinăreşti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama Carey (După cum mi-a povestit Nostromul)

Mama Carey? E mama relelor şi-a fiecărei vrăjitoare,
Iar toate vrăjitoarele-s nişte dezmăţate;
Ca gacică, arată bine, dar problema care doare
Este că-i plac prea mult navele şi marinarii, frate;

Locuieşte pe-un aisberg din nord, într-adevăr,
Iar de soţ l-a ales dintr-o mulţime de bărbaţi
Pe Davy Jones* – şi-şi piaptănă bâliile din păr
Cu oasele sărmanilor marinari înecaţi.

E mama tuturor naufragiilor şi-o mamă gata
Să dezlănţuie uraganele cele mai îngrozitoare,
Gata-ntotdeauna de-o răutate sau de alta
Când e furtună, lapoviţă sau când ninge pe mare;

Şuier de vânt sunt ţipătetele ei răzbătând prin plaur,
"Eu sunt un tânăr şi falnic marinar, sănătos tun,
Cu nasturi aurii la haină, cu tors de taur,
Şi ca mine-i şi coechipierul meu cel mai bun."

[...] Citeşte tot

poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa şi Scaunul

I

Zise Masa către Scaun
"Îmi vine să scârţâi şi să scheaun,
Mă doare capul de căldură,
Iar la fiecare picior am câte-o bătătură!
De-am avea şi noi parte de-o plimbare,
Am mai schimba o vorbă despre una-alta sau cutare!
Te implor, hai afară până nu mă vezi knock-down!"
Zise Masa către Scaun.

II

Scaunul, privind spre Masă:
"Fată, ideea asta tu deoparte lasă,
Cu vorbe goale prea te-îngraşi,
Ştii doar că noi nu putem face nici doi paşi!"
Zise Masa c-un oftat:
"Ţi-e teamă să ieşi la aer curat?
Am câte ai şi tu, patru picioare,

[...] Citeşte tot

poezie de Edward Lear, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chilipiruri oferite de ocean

Celor care susţin că, tributari exagerării,
Noi supraevaluăm importanţa mării,
Eu le răspund: "Nu, oricum o dai, orice-ar fi,
Nu-i adevărat – în afară că-n zilele senine
E-albastră, ea ne-aduce beneficii – şi nu puţine;
Nu-mi imaginez ce ne-am face într-o bună zi
Dacă deodată mările ar putrezi. ''

De pildă, să ne gândim la nave. Ce-ar fi dacă,
Lipsindu-le substanţa pe care să plutească,
Iolele şi pescadoarele vor eşua,
Şi fregatele, şi navele de linie, şi, luaţi aminte,
Toate ambarcaţiunile care vă trec prin minte?
Niciuna dintre ele, cu alte cuvinte,
N-ar mai naviga dacă Oceanul s-ar evapora.

În schimb, doar de-un singur neajuns scapă
Insulele britanice-n lipsa cuprinsului de apă
Care desparte malul acesta de celălalt:
Renunţând la alte daruri oferite de-ocean cu generozitate:

[...] Citeşte tot

poezie de Owen Seaman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros, pieptene, lingură

Chiar şi "ar-fi-putut-fi" revine.
Cel mai simplu lucru – miros, pieptene, lingură –
se întoarce învolburând o pulbere strălucitoare-n aerul însorit,
o confuzie care se cere şi trebuie cunoscută,
o sete insistentă de istorie, o foame a sufletului.
El aşterne ideea pe hârtie,

rememorând cum ei priveau odată două nurci –
acele jurubiţe sinuoase mai fluide decât însăşi apa.
Gândul şi sentimentul sunt oare la fel de întreţesute,
o elice-n spirală arzând timpul?
Acum apa s-a liniştit,
reflexia şi pierderea rămân egale cu ele însele.

Dar, unde se duc, de fapt, se întreabă el,
sau de unde vin;
este vorba de nişte mijloace de reînviere,
de un pâlpâit al celulelor, de o nevoie de simetrie?
Renunţă la o dimensiune şi... despre ce a fost vorba?
Ticul nervos al ironiei lui e doar o scurtătură:

[...] Citeşte tot

poezie de Jan Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere

Când treci, ştii bine,
Prin absenţa mea, care-i făcută doar din tine,
Norii nu mai pot fi cerul meu, nici acest soare,
Al meu e doar cerul care se desface-n particule infime –
Şi minciuna atotcuprinzătoare
De-a fi această voce, această privire, aceşti centimetri-înălţime.

Elementele care m-au făcut
Din întâlnirea noastră nespus de avut
Nu mai pot fi necreate; nu există haos
A cărui cauzalitate
Să poată anula-n vreun fel, să readucă-n repaos
Ceremonialul prezenţei tale, chiar şi-atunci când eşti departe.

Tu, atunci, şi eu – împreună,
Vom pretinde că totul e-o minciună,
Diminuându-ne pentru-a crea impresia amăgitoare
Că putem exista separaţi, în vreme ce, dincolo de-artificii şi de-al lor fâs,
Un om mult, mult mai mare,
Se ascunde în această privire, în acest surâs.

[...] Citeşte tot

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potretul unui băieţel

După ce a fost bătut la fund cu cureaua s-a târât în pat
Şi şi-a acceptat situaţia fără inutile lacrimi amare.
Pălăria unchiului, cu dungi roşii, era un lucru-amuzant!
Chicotea pe înfundate. Apăruse luna-nlăturând dispreţuitoare

Zdrenţele norilor cenuşii de pe cerul de sineală.
Se vedea clar – era mai palidă decât florile de narcis
Şi-i inunda patul cu mareea-i aurie. Pe pardoseală
Se roteau puncte leneşe. Cu ochii-nchişi, el suspina-ntr-un vis.

Nisipul era fierbinte. Fulgere de lumină trandafirie
Stropeau cu stropi de sânge plaja. Dincolo de gura peşterii
Sclipeau cu nepământească splendoare, c-o feroce glorie,
Zigzagurile constelaţiilor australe, cereştile imperii:

Ici, în balans, Crucea Sudului;* colo, sfidător, Marte pe cai mari;
Dincolo, răvăşind puzderie de stele-n juru-i, sălbaticul Centaur.*
Înăuntru, butoaie grozave, ca guşile unor înalţi funcţionari
Umflate de chiolhanuri, iar pe pereţi carpetele de aur

[...] Citeşte tot

poezie de Benét, Stephen Vincent, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu oraşelor portuare (Salute To Sailor Town)

Străduţele oraşului portuar
Nu-s drepte şi n-au pavajul cel mai fain,
Cu pistruii lor de funigine,-s răspândite
Pe lângă Mersey, Tamisa şi pe lângă Tyne,
Pe lângă Humber şi Marea Severn,
De la Hull până la Strâmtoarea Solent;
Străduţele oraşului portuar,
Străzile ponosite-ale oraşului portuar
Care nu cunosc luxul şi nici orgoliul indolent.

Străduţele oraşului portuar
Azi îşi jelesc morţii de care la puţini le pasă,
Cei care şi-au pierdut viaţa pe mările de foc
Pentru a aduce hrană celor de acasă;
Nicio zi nu se va mai aduna la povestea
Celor care nu se vor mai întoarce-n mohorâta
Lor căsuţă din oraşul portuar,
Pe străzile cenuşii ale oraşului portuar,
Care suferă şi care-îndură-atâta.

[...] Citeşte tot

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni ( pentru Eoin )

Unii oameni ştiu ce însemnă

să fii numită târfă-n faţa copiilor tăi
să n-ai bani pentru chirie
să n-ai bani pentru curentul electric
să n-ai bani pentru cărţi
să aştepţi pe holurile pline de fum ale Direcţiei de Protecţie Socială
să aştepţi doi ani pentru un control stomatologic la un dinte
să mai aştepţi alţi doi ani pentru a ţi se extrage un dinte (acelaşi)
să fii pe jumătate sugrumată de varice, dar să afli
că eşti a 198-a pe lista de aşteptare
să vorbeşti într-o banană dând interviu pentru o slujbă
să vorbeşti într-o banană dând interviu pentru un vis
să rămâi fără slujbă
să rămâi lefteră
să fii demodată
să fii fără prieteni
să fii în sprijinul sărmanilor lui Vincent de Paul *
să fii undeva în univers când vine omul cu laptele
(sorry, mămica nu-i acasă, e plecată zilele acestea pe Marte)

[...] Citeşte tot

poezie de Rita Ann Higgins, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!