Lista completă
Mărfuri
Quinquirema din Ninive sau din Ofir
Vâslește către casă, spre însoritul Palestinei mal,
Cu un caric de fildeș,
De cimpanzei și de păuni,
Cu vin alb, cu lemn de cedru și de santal.
Splendidul galion spaniol în traversadă dinspre istmul malaezian,
Tanghează pe lângă maluri cu palmieri verzi, curioși să-l vegheze,
Cu un caric de diamante,
Smaralde, ametisit,
Topaz, scorțișoară și monede de-aur portugheze.
Nava de cabotaj britanică, vânătă de pulberea salină și-nvăluită-n fum,
Se-opintește prin Canalul Dover, de vânt și valuri încercată,
Cu un caric de cărbune de la Tyne,
Șine de cale ferată, fontă,
Lemn de foc și blide ieftine din tablă galvanizată.
poezie clasică de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Un epilog
Am văzut crescând flori în locuri sterpe, mohorâte
Și lucruri frumoase făcute de oameni cu fețe aspre și urâte,
Și cupa câștigată de mârțoaga în care nimeni nu credea,
Așa că, acolo sus, am șansa mea.
poezie clasică de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbătrânind
E seară și mintea adună în amintiri mici
Minunea focului risipită-n jar licurici.
distih de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Persoanelor obișnuite nu le place tragedia, deoarece ei nu îndrăznesc să sufere și nu pot jubila.
citat clasic din John Masefield
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La revedere
Suntem copiii apelor albastre unde suflă vântul tare,
Bagajele-s la bord, e timpul să plecăm pe mare.
Echipajul e la posturile de manevră, urlă toată trupa:
"Trageți continuu, trageți zdravăn, molați parâma pupa."
Prova se înfige-n apă și-n borduri două valuri albe dau în clocot,
Flutură-n vânt vela rândunică și cineva scoate, vibrant, un chiot;
Murmurul Atlanticului, sărat, e pentru cei morți un refren alinător:
"Trageți continuu, trageți zdravăn, sus pe vergă-n zbor."
Scârțâitul scripeților, ascuțit, armăsarii vremii-n spume,
Fluierul strident al sarturilor, toți diavolii dezlănțuiți în lume;
Sub noi, toți înecații; deasupra, cerul plin de stele pe catarg:
"Trageți continuu, trageți zdravăn și îndată vom naviga în larg!"
Acolo ne-așteptă rumenă și rotundă o prietenă, bătrâna lună,
Remorcherul cu coșuri roșii a dispărut și-n curând, fiule, împreună,
Navă și echipaj, vom părăsi Canalul, așa c-ai grijă și-ți mai spun:
"Potolește-o când tanghează și fii atent, dragul meu, cart bun!"
poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trotuarele iadului
"Odată debarcat, la Liverpool, voi încasa leafa
Și-i voi spune-adio mării;
Voi curta o fată, la nunta mea va răsuna vesel harfa
Și-o să m-aciuez colea, pe-o vale verde-a țării;
N-o să-l mai ispitesc pe Davy Jones* din apele sărate,
Iar rechinii n-or să-mi aibă ciolanele pe lista de bucate,
O să crap pietre sau o să-mi întemeiez o fermă de lactate,
Sau o să fac comerț cu lichioruri parfumate";
Așa a zis.
La Liverpool au remorcat vechitura și-au acostat la dană,
Iar casierul a plătit întregul echipaj;
Billy a-ncasat banii, iar banii-au dispărut într-o noapte de hârjoană
Când el a fost regele tavernei, eroul adulat de anturaj
A curs rom pentru Poll, rom pentru Nan, gin pentru Jolly Jack;
După o săptămână s-a îmbarcat iarăși, parpalec;
A cerșit o saltea, a făcut rost de-o bucățică de sac, un petec
Pe care să-și întindă oasele când nu era de cart și... de mult curaj.
[...] Citește tot
poezie de John Masefield din Poemele mării & balade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie să mă duc la mare din nou, la singuratica mare și solitarul cer; și tot ce voi cere nu va fi decât un vas și o stea care să mă ghideze.
citat din John Masefield
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alizee
Prin porturile și pe țărmurile Insulelor Canare
Se văd micuțe case albe și portocali în floare;
Toată ziua și cât de lungă-i noaptea, răcoritoare,
Adie răsuflarea alizeelor, neobosită și constantă.
Mai sunt vinul roșu, sunetul viorii și berea cu gust de-alune,
Poveștile sărate-ale mării și-o narațiune
A pașilor de dans, tusea velelor pe apele în spume
Și răsuflarea alizeelor, neobosită și constantă.
Mai sunt, noaptea, licuricii și luna gălbuie și frumoasă,
Și în palmierii fantomatici, galeșă și somnoroasă,
O voce care mă tot cheamă, freamătul de mătasă
Făcut de răsuflarea alizeelor, neobosită și constantă.
poezie de John Masefield din Poemele mării & balade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Febra mării
Trebuie să plec pe mare iar sub mine marea, deasupra-albastrul cer
O corabie zveltă și o stea să-mi lumineze calea-i tot ce cer,
Clicul cârmei, cântecul valului și vela albă vibrând în vântul mării,
Și ceața gri pe-obrazul apei, și zorii gri pe geana zării.
Trebuie să plec pe mare iar, mă cheamă refluxul cu glasul lui sonor,
E-un chiot sălbatic, un strigăt clar pe care nu-l pot să-l ignor;
Și tot ce cer e-o zi cu vânt și cu nori albi plutind pufoși pe cer,
Și spuma mării-împrăștiind albi fluturi, și, chemând, un pescăruș stingher.
Trebuie să plec pe mare iar, spre-o viață de țigan nomad sau de-albatros,
Pe drumul pescărușilor și-al balenei unde vântul e-un cuțit tăios;
Și tot ce cer e gluma bună-a unui camarad voios și fericit
Somn împăcat și vise dulci când lunga farsă se va fi sfârșit.
poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbare totală
"Albatroșii și pescarușii nu-s, așa cum cred unii,
Păsări, da' deloc, deloc'', a zis Billy danezul.
"Cum nici alte păsări ale mării nu-s, nici pasărea furtunii,
Ele-s doar duhuri ale marinarilor morți ăsta mi-i crezul.
Păsările, pescarii de coloșa, nu-s decât suflețelele pierdute
Ale ălor înecați dajdie plătită de marinari fiecărui ghinion
Iar bătrânul, semețul albatros cu-aripile larg desfăcute
Ar putea fi marele-amiral Noe sau amiralul Nelson.
Fericită viață duc. Plutesc și se scufundă, pescuiesc,
N-au carturi de făcut, valsează, bat din aripi doar.
Când trece-o navă, zboară deasupra ei și se zgâiesc,
Curioase să vadă cum se mai descurcă astăzi bietul marinar.
Când vântul îmi face oasele de sticlă pe teugă, jur, frățioare,
(Deși poate nu-i deloc creștinește) că-mi doresc cu-ardoare
Să fiu eu acel măreț albatros care plonjează-n mare,
Dominând din slavă păsăretul marin cu-aripile-i largi, ușoare."
poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din John Masefield, adresa este: