Traduceri de Petru Dimofte, pagina 176
Ce spune bunicul șoarece
Luna-i regina sfântă-a huhurezilor.
Ea ține închis păsăretul cel holbat
Într-un borcan până amurgul serii;
Apoi, îi dă drumul la vânat.
Buhele se reped spre noi
C-un fâșâit care-ți dă fiori
Și fără milă-nhață fetițele naive
Și șoriceii neascultători.
Așa că prindeți-vă de raza lunii,
Rugați-vă și-i cereți îndurare:
Lasați-i ofrandă brânză verde
Printre copaci cu frunze rare.
Nu chițăiți noaptea deloc, copii,
Și nu mai roadeți ușa la afumătoare:
Astfel regina bufnițelor ne va iubi
Și nu va mai trimite-acele zburătoare.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manuel Comnen
Într-o zi tristă de septembrie
împăratul Manuel Comnen
și-a simțit moartea aproape.
Astrologii curții plătiți, bineînțeles insistau
că mai avea încă ani mulți de trăit.
Dar în vreme ce ei își dezvoltau convingerile,
el și-a amintit o mai veche datină religioasă
și-a poruncit să i se aducă veșminte ecleziastice
de la o mănăstire.
Le-a îmbrăcat, bucuros să se înfățișeze dincolo
ca un simplu preot sau călugăr.
Fericiți toți acei care cred
și care asemeni împăratului Manuel își încheie viețile
îmbrăcați modest în credința lor.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interiorul e infinit
E primăvară în anul 1827, Beethoven
își arborează masca morții și-și ia zborul.
Pietrele se învârt în morile de vânt.
Gâștele sălbatice vin spre nord.
Aici este nordul, aici este Stockholm
regatele de vară și cocioabele.
Lemnele în șemineul regal
trec de la Atenție la Pe Loc Repaos.
Liniștea predomină, vaccinarea și cartofii,
dar zidurile orașului au o respirație greoaie.
Butoaie-privată în palanchine
sunt cărate noaptea spre Podul Nordic.
Pietrele cubice din caldarâm le fac să se clatine.
Domnișoare haimanale domni.
poezie de Thomas Tranströmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chuang Tzu și fluturele
În vis, Chuang Tzu a devenit fluture,
Iar, la trezire, fluturele a devenit Chuang Tzu.
Cine a fost a fost real, fluturele sau omul?
Cine poate spune care e finalul nesfârșitei transformări a lumii?
Apa care curge către adâncul mărilor îndepărtate
Se întoarce anonimă în unda transparentă a acestui izvor.
Omul care cultivă pepeni dincolo de zidurile verzi ale orașului
A fost odinioară Prințul Dealurilor de la Răsărit;
Astfel trebuie să dispară rangurile și bogățiile.
Tu știi de mult aceasta, și totuși trudești fără contenire de ce?
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul de miazăzi: Binecuvântarea unui pescar
O, binecuvântate tobe de la Aldershot!
O, binecuvântat tren alergând spre sud printre coline!
O, binecuvântat, binecuvântat clopot!
Toate profețind ploaia care vine!
O, binecuvântat cuc, din dreapta-mi îți strigi cântul!
O, binecuvântat pahar spart, semn de noroc!
O, binecuvântat acoperiș de nori răcorind pământul!
O, binecuvântată iarbă verde, flori de siminoc!
O, binecuvântat vânt de miazăzi, fluierând în zori,
Strecurat printre copaci șerpește!
Mă voi scula dis-de-dimineață pe la cântători
S-aduc
Acasă, proaspăt,
Pește.
poezie de Charles Kingsley,1819-1875, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru școlari
Cum știi, când noaptea-și numără lacrimile
încerc să estimez într-o măsură oarecare
marcându-mi durerea-n kilometri și-n mile
distanța dintre noi, mereu mai mare.
Și toate cifrele se transformă-n cuvinte:
confuzie, pornind de la A, ca la carte,
și speranță, care începe la B, mișcându-se-înainte
spre un terminus (tu) aflat departe.
Doi călători purtând câte-o lumină, o micuță stea,
mișcându-se-n tăcere prin întunericul care și-i asumă.
Distanța se multiplică încontinuu, toată noaptea.
Ei speră să se întâlnească într-o sumă.
poezie de Iosif Brodsky, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumina asfințitului
Gu
În lumina asfințitului,
buzele tale strânse;
spui: "au mai rămas doar cincisprezece minute,"
iar asta însemnă că tristețea este deja prezentă.
"Am putea fi despărțiți zece sau o sută de ani;
vom fi despărțiți mii, zeci de mii de kilometri."
Apoi zâmbești șăgalnic,
dezvăluindu-ți vârsta adevărată.
Spui: "Am uitat să rostesc propoziția aceea."
Spun: "Da, se pare că-ai uitat acea propozițe."
Evităm, toată seara, să ne mai gândim la acea propoziție;
dar, înainte să ne fi dat măcar seama, pe tăcute, a asfințit soarele.
poezie de Gu Cheng, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vine noaptea (Pe acordurile " Povestindu-mi cele mai intime sentimente")
Când vine noaptea,
îmbujorată deja de vin,
îmi desfac încet părul:
caliciul unei flori de prun
s-a prins de o creangă uscată.
Mă trezesc contrariată când fumul
îmi întrerupe somnul de primăvară.
Visul este îndepărtat,
atât de îndepărtat;
și este liniște, atât de liniște.
Luna se rotește și se tot rotește.
Pleapele pescărușului sunt închise;
și totuși eu frec între degete mugurașul rănit,
și totuși eu învârt între degete această mireasmă,
și totuși eu sunt posesoarea acestor ore-ale timpului.
Li Qingzhao ~Li Ching Chao,1084-1155
poezie de Li Qingzhao ~Li Ching Chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iepurele
Deși iepurele are chip frumos și-un aer virginal
Viața lui privată-i un adevărat scandal
Chiar nu doresc și nici nu pot să spun aici, madam,
La ce lucruri scandaloase se dedau iepurii când e bairam;
Lucruri care nu pot fi spuse limpede-n față, clar,
Ci, eventual, cu discreție, sugerate doar;
Au un suflet atât de decăzut și de vulgar!
Nici nu-i mirare că-și fac în vizuină budoar.
La câtă depravare se complac, pe cuvânt,
E mult mai bine că trăiesc sub, nu pe pământ.
NB. Versuri publicate prima oară în 1925 ( Week-end Book.
poezie de Autor necunoscut Marea Britanie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cea nenumită (III)
A trecut mult timp înainte să-o fi întâlnit,
Dar încă și mai mult de când ne-am despărțit;
Vântul de est este deja aici și o sută de flori s-au ofilit,
Și viermii de mătase de astă primăvară vor țese până când vor muri,
Și în fiecare noapte lumânările vor plânge fitilul ars.
Diminețile,-n oglindă, ea vede cum norii părului iau alte culori
Totuși, seară de seară, îndrăznește să sfideze lumina rece-a lunii cu cântecele ei.
... Munții Vrăjiți nu sunt prea departe de ea;
O, păsări albastre, ascultați! Aduceți la urechea mea tot ce spune!
poezie de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!