Traduceri de Petru Dimofte, pagina 164
Un erou
Era sărmanul atât de nătăfleț și de zbrehui!
Îi făcea pe oamenii superiori,
Care nu știau nimic de aripile lui,
Să-i râdă-n nas și asta nu de puține ori;
Ei nu știau, dar coroana din laur și bronz întunecat
Era deja-împletită pentru capul lui cârlionțat.
Naiv și copilăros părea în comportare,
Iar ei spuneau" Viitorul lui e zero absolut."
Viitorul lui! Când au venit acele zile,-îngrozitoare,
S-a aruncat în focul viu de la început
Și și-a tăiat drum de-a dreptul spre gloria măreață
Înainte ca ziua-i să coboare dincolo, în ceață.
Iritase pe înțelepții zilei măruntă vină!
Atât de slabă-i părea mintea, neștiutoare.
Acum, toți își scoat pălăria și se înclină
Când îi aud numele, cerând iertare,
Fiindcă niciodată n-au bănuit acel curaj,
Nici n-au văzut eroul ascuns sub camuflaj.
[...] Citește tot
poezie de Katharine Tynan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele trauler negru
Cel mai bun trauler cu care-am înfruntat valurile bubuitoare,
O, ce fericire, Doamne, ce fericire
A fost un trauler negru c-un echipaj dornic de-a fi mereu pe mare
Cântați, mardeiașii mei, hai, să-începă păruiala.
Era acolo un diavol bătrân cu nasul spart
O, ce fericire, Doamne, ce fericire
Era trecut de-optzeci de ani. Era perechea mea de cart
Dar, cântați, mardeiașii mei, hai, să-începă păruiala.
Naufragiase-n martie, anul trecut, într-un ghem de furtuni polare
O, ce fericire, Doamne, ce fericire
L-am întrebat bătrânul schilod dacă gerul îl mușcase de picioare
Cântați, mardeiașii mei, hai, să-ncepă păruiala.
Și bătrânul diavol (ani, avea cel puțin nouăzeci)
O, ce fericire, Doamne, ce fericire
A zbierat, "O, erau calde ca o felie de pâine arsă, nicidecum reci"
Hei, cântați, mardeiașii mei, hai, să-începă păruiala.
[...] Citește tot
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava?
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastră e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră marinarii doar atâta spun.
În amiezile-însorite, umăr lângă umăr, este plăcut foarte
Să pășești pe puntea unde cerul de mare se desparte;
Sau, pierdut în gânduri, să privești cum în urmă
Siajul se lățește-n depărtare-albit de spumă.
În nopți grozave, când oceanul își sfâșie mânios veșmântul,
Ce lucru mândru e să lupți cu valurile și cu vântul!
Sus, la gabie, pe catargul care se-încovoaie sub sălbatice rafale
Marinarul trăiește-o altă viață, înfruntând zeci de furtuni în cale.
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastră e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră marinarii doar atâta spun.
[...] Citește tot
poezie de Arthur Hugh Clough,1819-1861, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
English Thorton
Ascultați! Voi, fii ai bărbaților
Care au luptat alături de Washington la Valley Forge
Și care l-au învins pe *Black Hawk la Starved Rock,
Ridicați-vă! Luptați cu descendenții celor
Care au cumpărat pământ, când acesta era doar nisip arid,
Știind înaintea altora planurile guvernului,
Și care au vândut arme și pături armatei lui Grant,
Care au ocupat funcții de frunte în primele legislaturi
Și-au luat mită de la căile ferate!
Ridicați-vă! Luptați cu filfizonii și cu farsorii,
Cu pretendenții, cu figuranții din coloana vertebrală a societății,
Cu țărănoii hrăpăreți care-și mărită fetele cu conți;
Luptați cu viermii care sapă la temelia marilor idei
Și cu gălăgioșii călăreți ai cauzelor generoase,
Și cu moștenitorii hoților de ieri.
Ridicați-vă! Recuperați-vă orașul
Recâștigați-vă Statul
Voi care sunteți fiii fermierilor liberi din anii patruzeci!
[...] Citește tot
poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetița căpitanului
Ne-strânseserăm cu toții în salonul navei,
Niciun suflet n-avea curaj să doarmă
Era miez de noapte neagră peste ape,
Furtuna lovea-n bordaj cu pocnete de armă.
E-un lucru înspăimântător ca-n miez de iarnă
Să fii scuturat de valuri și de rafalele de vânt,
S-auzi sfredelul trompetei și urletul de pe comandă:
"Tăiați catargul și-l aruncați în mare" catargul frânt.
Tremuram cu toții livizi, înfrigurați și îngroziți,
Pentru că cel mai voinic dintre noi tăcea mâlc
Când marea scrâșnea-n spume sub chila navei,
Iar stâncile morții clănțăneau cu un sinistru tâlc.
Și-astfel stăteam acolo-n întuneric,
Fiecare preocupat de rugăciunea lui,
"Suntem pierduți," a strigat căpitanul,
Coborând cu pas împleticit pe scări, tehui.
[...] Citește tot
poezie de James Thomas Fields, 1817-1881, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echipajul Uboot-ului
Vai de flăcăii blonzi care pe mările fremătătoare
Pândesc prada-n ambuscade autentici vânători
Aromind așteptarea cu conversații duioase, fermecătoare,
Despre niște căsuțe albe înecate-n valuri de flori
Undeva pe lângă Rin! Nava comercială-i tot mai aproape;
Fulgerător, torpila lor o lovește, precis, sub linia de plutire;
Marea și victimele gem laolaltă, curg aceleași lacrimi sărate;
Războinicii înalță unui zeu german, păgân, ode de cinstire.
Pentru că ei preferă o moarte brutală și hidoasă, sufocantă,
În bezna adâncurilor mării, prinși în propria capcană,
Unei vieți în care cauza pentru care luptă va fi judecată
De generația viitoare flagelul provocat de mândria vană
Care promite lumina Zilei, dar oferă penumbra morții, Noaptea;
Unei vieți în care-și vor detesta patria, un nume-atât de sfânt,
Și de măreț, atât de blamabil, patrie care le-a trădat loialitatea
Cerându-le să comită cele mai abominabile crime de pe pământ.
[...] Citește tot
poezie de Katharine Lee Bates, 1859-1929, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trotuarele iadului
"Odată debarcat, la Liverpool, voi încasa leafa
Și-i voi spune-adio mării;
Voi curta o fată, la nunta mea va răsuna vesel harfa
Și-o să m-aciuez colea, pe-o vale verde-a țării;
N-o să-l mai ispitesc pe Davy Jones* din apele sărate,
Iar rechinii n-or să-mi aibă ciolanele pe lista de bucate,
O să crap pietre sau o să-mi întemeiez o fermă de lactate,
Sau o să fac comerț cu lichioruri parfumate";
Așa a zis.
La Liverpool au remorcat vechitura și-au acostat la dană,
Iar casierul a plătit întregul echipaj;
Billy a-ncasat banii, iar banii-au dispărut într-o noapte de hârjoană
Când el a fost regele tavernei, eroul adulat de anturaj
A curs rom pentru Poll, rom pentru Nan, gin pentru Jolly Jack;
După o săptămână s-a îmbarcat iarăși, parpalec;
A cerșit o saltea, a făcut rost de-o bucățică de sac, un petec
Pe care să-și întindă oasele când nu era de cart și... de mult curaj.
[...] Citește tot
poezie de John Masefield din Poemele mării & balade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taxe
Taxați-i pământul, taxați-i leafa,
Taxați-i patul, perna pe care-i stă ceafa.
Taxați-i tractorul, taxați-i focul de sub plită
Învățați-l că taxa trebuie plătită.
Taxați-i vaca, taxați-i găinile din curte,
Taxați-i pantofii, cămașa cu mâneci scurte.
Taxați-i cravata, taxați-i gunoiul menajer,
Taxați-i munca și haina din cuier.
Taxați-i țigările, taxați-l dacă suge gumă;
Bagați-i la magnetofon că taxa nu-i o glumă.
Taxați-i mașina, taxați-l la baracă.
Taxați-i drumul pe care vrea, nu vrea, îl calcă.
Taxați-i hrana, taxați-i băutura,
Taxați-l dacă gândește și nu-își ține gura.
Taxați-i pastilele, taxați-i apa de pe-acoperiș,
Taxați-i căsătoria și-orice aliș-veriș.
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
The Inquest (Ancheta)
Va fi dreaptă-ancheta, am jurat Mântuitorului Isus,
Și se va desfășura fără părtinire, ură sau mânie.
Eu, procurorul, voi afla cine-a ucis pe Ada Wright,
Așa să-mi ajute Dumnezeu, am spus.
Când am văzut trupșorul fără viață-al fetiței
De doar patru luni, înfășurat în zdrențe de pelinci,
Am bănuit ca n-avea decât vreo patru chile,
Iar centimetri nu mai mulți de treizeci și cinci.
Un ochi cu pleoapa-îngălbenită era închis
La fel gurița care încă mai zâmbea.
Ochiul stâng, deschis, sclipea albastru
Fetița părea să știe ce s-a-întâmplat cu ea.
Eu priveam ochiul cel larg deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie
"De unde mi s-a tras moartea, cine știe?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."
[...] Citește tot
poezie de William H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Velierele de la Yule
Când eram doar un băiețel nu-începusem
Încă să deșir ai anilor de școală sul
Aveam o flotă de patruzeci de corăbii,
Le numeam Velierele de la Yule;
De toate felurile, de la bricuri semețe
Și brigantine curajoase, zvelte,
La mici bărci de pescuit ca cele de la Fundy,
Cu copastiile vopsite-n verde.
Ele navigau jur-împrejurul lumii
Și-mi aduceau fel de fel mărfuri rare
Și-asta pentru că deși stăteam pe țărm
Inima-mi era mereu pe mare.
Ele acostau în fiecare port,
Din Babilon până la Roma cea faimoasă,
Unde-încărcau obiecte prețioase,
Lucruri care nu se găsesc la noi acasă;
[...] Citește tot
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!