Traduceri de Costel Zăgan
Drăcoaica
Într-o sufragerie-ntunecoasă,
Cu miros de fructe și vopsea,
Mâncarea belgiană de pe masă,
S-o halesc, pe mine m-aștepta.
Mâncând, prea tăcut și fericit,
Bucătăria ca un ceas se-aude-
Și-o slujnică, vă zic, fatal cuțit,
Îmi taie calea cu buci rotunde.
Numai degetul de pe obrazul
Catifelat ca piersica, ce ghiduș,
Făcea toți banii și tot hazul!
Parcă-mi șoptea: acuș-acuș!
Apoi, tot ea: "Hei, Scaramouche,
Dă-te încoa, să-mi schimbi macazul!"
sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul cel mic al marelui Francois Villon
II
În anul zis în primul cânt,
de-i totul nins și e Crăciun,
iar lupii mestecă doar vânt
și omu-i doar la gheață bun-
îmi zic: poete, hai la drum!
să nu cumva să se întâmple,
din dragostea ce scoate fum,
să-ți iasă stele iar pe tâmple!
poezie clasică de Francois Villon (1456), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul cel mic al Marelui Francois Villon
III
Și uite-așa ce n-ați văzut:
Minunea ei în ochii mei,
Născând lumina de-nceput,
Punea și lumii nou temei!
Și m-am rugat pe loc la zei,
De dincolo de cer și lume,
S-arunce punte dragostei-
Ca-n inimă să-i aflu nume!
poezie clasică de Francois Villon din Dania (1456), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonierul Francois Villon
I
În patru sute cincizeci și șase,
Eu, Francois Villon, atotșcoler,
Crezând că anii-s de mătase,
Pe funie, i-am înșirat, spre cer-
Să cuget doar la ce voi face,
Precum Vegece, o, geto-dacul?
Lăsa-ți-mă, rogu-vă,-n pace-
Mai bine vă trimit la dracu!
poezie clasică de Francois Villon din Testamentul cel mare (1461), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și chiar ești bogat?
Deși poate n-am nimic!
Eu posed totul.
haiku de Malcolm de Chazal, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalipsa de mână
Dragă 01 01 01 totul e 01
ceea ce-ți doresc și ție 00
dacă totuși 01 01 00 atunci
o lăsăm 111 000 unii vor
mai fi 1+1 însă tot 0+0
are sorți de izbândă dar
trebuie să fie și 0+1
alții 1+1+1 doar imposibil
Cei de 1 cât și cei de 0
vor păstra distanța vitală
Altfel
000 fără botnïță
procedură standard
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2020), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea dintâi seară
- Era de toate dezbrăcată,
Copacii totuși n-o vedeau,
Însă ar fi vrut să știe: o fată
De ce nu fuge de Bau-Bau?
Și scaunul scotea scântei,
Când trupul gol îl atingea-
Boboc de jar, între femei,
Călca piciorul, vai, o stea!
- Priveam, de ceară parcă,
O mică rază, iată, în tufiș -
Noaptea era și ea o barcă,
Chiar printre stele: pâș-pâș!
- Îngenunchiat, zău, la piciorul
Ce-n mână parcă îmi vorbea,
Simțeam cutremurat că dorul
Mă duce-n hățuri: hăis și cea!
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocale
A negru, E alb, I roșu, U verde,
O cer-geneze cu efect întârziat:
A triunghi fatal, cine-l mai vede
Află unde dispare orice bărbat.
Golf de umbră, E, vinovat cord,
Lăncii de gheață, rege alb și dur;
I roz, sânge scuipat de-un mort-
Mânie, de unde oare am să te fur?
U, ciclu, sfântă vibrație marină,
Liniște a mieilor pierduți în iarbă-
Ce alchimie frunte ți-o imprimă?
Rămână O, tăcerea ce întreabă;
Cuvântul - fulger mă străbate
Cu stele, îngeri și singurătate.
sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venus Anadyomene
Sicriu abandonat, doi ochi de mort
Sub peruca morții însă-i o fantomă
Ce-și plimbă noaptea ca pe-un cort
Să ascundă lumii rana ei enormă!
Gât de strigoi, niște omoplați bizari,
Două buci și-o taină ce nu ascunde,
Doamne, după sexul unor armăsari,
Se-aud atât: numai gemete rotunde!
[...] Citește tot
poezie clasică de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
La réalité copie l'art
Suivant
une
des
directives de la poésie
d'Ana
Blandiana.
Mes parents
(Ma mère en particulier)
Je suis
retourné
directement
de la tombe
au
berceau.
Et ainsi
en
enfance
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!