Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Arthur Rimbaud

Lista completă

Drăcoaica

Într-o sufragerie-ntunecoasă,
Cu miros de fructe și vopsea,
Mâncarea belgiană de pe masă,
S-o halesc, pe mine m-aștepta.

Mâncând, prea tăcut și fericit,
Bucătăria ca un ceas se-aude-
Și-o slujnică, vă zic, fatal cuțit,
Îmi taie calea cu buci rotunde.

Numai degetul de pe obrazul
Catifelat ca piersica, ce ghiduș,
Făcea toți banii și tot hazul!

Parcă-mi șoptea: acuș-acuș!
Apoi, tot ea: "Hei, Scaramouche,
Dă-te încoa, să-mi schimbi macazul!"

sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Le Bateau Ivre/ Corabia Beata" de Arthur Rimbaud este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.

Vocale

A negru, E alb, I roșu, U verde,
O cer-geneze cu efect întârziat:
A triunghi fatal, cine-l mai vede
Află unde dispare orice bărbat.

Golf de umbră, E, vinovat cord,
Lăncii de gheață, rege alb și dur;
I roz, sânge scuipat de-un mort-
Mânie, de unde oare am să te fur?

U, ciclu, sfântă vibrație marină,
Liniște a mieilor pierduți în iarbă-
Ce alchimie frunte ți-o imprimă?
Rămână O, tăcerea ce întreabă;

Cuvântul - fulger mă străbate
Cu stele, îngeri și singurătate.

sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cea dintâi seară

- Era de toate dezbrăcată,
Copacii totuși n-o vedeau,
Însă ar fi vrut să știe: o fată
De ce nu fuge de Bau-Bau?

Și scaunul scotea scântei,
Când trupul gol îl atingea-
Boboc de jar, între femei,
Călca piciorul, vai, o stea!

- Priveam, de ceară parcă,
O mică rază, iată, în tufiș -
Noaptea era și ea o barcă,
Chiar printre stele: pâș-pâș!

- Îngenunchiat, zău, la piciorul
Ce-n mână parcă îmi vorbea,
Simțeam cutremurat că dorul
Mă duce-n hățuri: hăis și cea!

[...] Citește tot

poezie clasică de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce anotimpuri, ce castele

Ce anotimpuri, ce castele
Ce mândrulițe zac în ele!

Ce anotimpuri, ce castele!

Și ce student cu studii grele
Mai dă examen la belele!

Trăiască Ea, beleaua mea,
Mai faină decât orice stea!

Să n-o doresc, zău, nu pot-
Căci pentru mine: Ea e tot!

O vrajă, da, ce s-a-ntrupat-
Și pentru Ea, eu sunt bărbat.

Ce? Nu-nțelegi fără cuvinte?
Privește, deci, și ia aminte:

[...] Citește tot

poezie clasică de Arthur Rimbaud din Ultimele versuri, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Șireata

Într-o sufragerie cu tonuri brune,-n care
Amirosea a poame și a vopsele noi,
Ședeam în ditai jilțul, gustând dintr-o mâncare
De-aceea, belgiană, din cele mai de soi.

Tictacul unui ornic pe când îl ascultam,
Dinspre bucătărie veni un damf deodată
Și-o slujnică nurlie intră, netam-nesam,
Hoțește, sub barișu-i subțire, pieptănată.

Plimbându-și degețelul tremurător pe fața
De catifea rozalbă ca piersicile, hoața
Își tot făcea de lucru pe lângă masa mea.

Cu-o mutră de fetiță cuminte, când servește;
Apoi îmi spuse-n șoaptă, ca s-o sărut, firește:
"Mi s-a răcit obrazul, ia pipăie-l colea!"

sonet de Arthur Rimbaud din Poezii, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 15 noiembrie 2016.
Distribuie

Pe povârnișul dealului îngerii își răsucesc veșmintele de lână prin ierburile de oțel și smarald. Pajiști de flăcări sar până-n creștetul dâmbului. În partea stângă, țărâna de pe creastă e bătătorită de toate omuciderile și de toate bătăliile, și toate zgomotele catastrofelor își deapănă curba. La dreapta, în spatele crestei, linia răsăriturilor, a înaintărilor. Și în vreme ce fâșia de sus a tabloului e alcătuită din vuietul rotitor și săltăreț al scoicilor de mare și al nopților omenești, dulceața înflorită a stelelor, a cerului și a restului lumii coboară în fața dealului, aidoma unui paner, chiar sub ochii noștri, zămslind prăpastia înmiresmată și albastră de dedebsubt.

Arthur Rimbaud în Iluminările, capitolul XXI, "Mistică"
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAcest citat a fost selectat Citatul zilei pe 3 martie 2017.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Corbii

Doamne, când câmpu-i înghețat,
Când în cătunele sărace
Al clopotelor vaier tace...
Peste-al Naturii câmp uscat
Din cerul tău adânc și mare,
Frumoșii corbi fă-i să coboare!

Ciudate oști de corbi năuci,
Ferit de vânturi cuibul nu vi-i!
De-a lungul galbenelor fluvii,
Pe drumurile cu vechi cruci,
Peste tranșei, și gropi, și șanțuri,
Abateți-vă-n negre lanțuri!

Peste-ale Franței mari câmpii,
Unde dorm noii morți, - dați roată
Ca fiece drumeț să poată
Să cugete. De-aceea, fii
Un vestitor al Datoriei,
O, neagră pasăre-a veciei!

[...] Citește tot

poezie clasică de Arthur Rimbaud (1871), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Valea adormită

Cu buze verzi cântă un râu
Smulgând din rădăcină apa,
I-ajunge umbra pân' la brâu -
Și soarele-i închide pleoapa.

Soldatul plânge-n capul gol
Pe iarba, Doamne, adormită;
Parcă-i un înger ce-n nămol
E dus de-a pururi în ispită!

Surâsul pare împietrit pe buze,
Pământu-i gata să-nflorească-
Dragostea tăcerea să-i acuze:
Natura-i, Doamne, omenească!

Și ochii-s un portret în rouă;
De sânge lacrimi parcă două.

sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pedeapsa lui Tartufe

Căci scăpărând din inima rănită
De dragoste,-ntuneric și cenușă,
Doar noaptea îi mai este lui iubită:
Ca să-i izbească-n față câte-o ușă.

"Oremus"-un om numai cu nume,
Brusc se spânzură de-a lui ureche
Și-și rupese haina, arătând la lume
Ce goală-i stirpea omului cea veche!

Ci sfântu-i sfânt și-n pielea goală-
Păcat de ochi însă și inimă - rănite,
Mătănii- lacrimile ce-i cad în poală!
Și hainele ce mereu îl duc vai în ispite!

Dar nu înjură Tartufe, ci singur și gol,
Prinse a-și da, domnilor, la pas, ocol.

sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vânătoresele de păduchi

Copil încoronat cu lauri de foc-
Așteaptă viespile de aur;
Surorile din trecut își fac loc,
Și vin, coridă fără taur!

De saltă copilul din copilărie,
Dar florile cad secerate;
Și totul cade, vai, fir-ar să fie,
Și cine, totuși, nu mai cade?

Or fi deci îngeri cele două?
Dacă aripi au, însă cu ghimpi-
Din cuvinte parcă iese rouă-
Dar buzele pe ce le schimbi?

Numai mâinile abia l-ating
Când genele uite coboară;
Și pielea-ți pare, zău, un ring-
Însă păduchii n-au hotară!

[...] Citește tot

poezie clasică de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 6 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Arthur Rimbaud, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Arthur Rimbaud

Jean Nicolas Arthur Rimbaud
Arthur Rimbaud
poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului

Evenimente biografice

Mai multe informații...

Subiecte de interes

Votează Arthur Rimbaud

Dacă îți plac cele spuse de Arthur Rimbaud, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.