Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Francois Villon

Lista completă

Balada și povața frumoasei coifărese

Deci cugetă, Mânușereasă,
Ce te-am școlit când erai jună;
Și tu, Blanche, Pingelăreasă,
Acum e vremea cea mai bună:
Cu amândouă mâini adună,
De cruți bărbații, ai greșit,
Că vremea babei va s-apună
Ca banul scos din circuit.

Și tu mândră Cârnățăreasă
Ce dănțuiești cu dibăcie,
Tu, Guillemete, Tapițereasă,
Nu-mi râde sfatul, c-o să vie
Vremea să-nchizi la prăvălie;
Bătrână, când te-ai veștejit,
Doar popi cărunți o să te știe,
Ca banul scos din circuit.

Și tu Jeaneto, Scufăreasă,
Vezi să nu pici în laț cumva;

[...] Citește tot

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 29 iunie 2016.
Distribuie

Cearta dintre inima și trupul lui Villon

- Ce-aud? - Eu sunt! - Cine? - Inima ta,
Ce mă mai țin doar într-un firicel:
Licoare n-am, nici vlagă a bătea,
Văzându-te retras și singurel,
Trist, alungat la colț ca un cățel.
- De ce-s așa? - De viața ta șucheată.
- Ce-ți pasă ție? - Port durerea toată.
- Dă-mi pace! - Cum? - A cugeta mă lasă.
- Când va fi asta? - Când oi crește-odată.
- Altcé nimic nu îți mai zic! - Nu-mi pasă!

- Ce gânduri ai? - Să fiu om de valoare.
- Ai împlinit treizeci! - Cât un catâr, și ce!
- Păi ești copil? - Ba! - Mi se pare
Ești apucat! - și cum, de gât ai vré?
- Nimic nu știi! - Ba știu de musca-n lapte e,
Ce-i alb de ce e negru osebesc.
- Ce, asta-i tot? - Ia vezi că mă zburlesc,
Și iar ne hărțuim de ești ciudoasă.
- Ești chiar pierdut! - O să mă opintesc.

[...] Citește tot

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Petiție la ducele de Bourbon

Stăpân al meu și prințe preatemut,
Lujer de crin, din rege zămislit,
François Villon, ce soarta l-a bătut
Cu vânătăi avane, crunt lovit,
Te roagă prin scrisoarea lui, smerit,
Să-i dai un împrumut dacă ai vrea;
La toate Curțile e gata a jura
Că-ți dă 'napoi, nu pierde-ncredințarea:
Nici pagubi, nici câștig nu ai avea,
Nimic n-ai pierde, decât așteptarea.

De la alți prinți lescaie n-a cerut,
Doar de la tine, robul tău, cel care
Din șase scuzi primiți cu împrumut,
Mai toți i-a cheltuit pentru mâncare.
De-odată a-i plăti, după onoare,
Ușor și de îndată se-mplinește;
În codrul din Patay ghinzi de găsește
Și din castane împlinind vânzarea,
La țanc, fără zăbavă te plătește;

[...] Citește tot

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în franceză.

Dublă baladă

Iubiți, de-aceea, cât vă place,
Fiți veseli și petrecăreți,
Că pân' la urmă, orice-ați face,
Capetele vi le pierdeți.
Nerozi ajung cei prea iubeți:
Salmon căzu-n idolatrie,
Samson în tagmă la orbeți.
Ferice-i care nu le știe!

Orfeu, care din flauturi
Și din cimpoi da zvon vrăjit,
De câinele cu patru guri,
Cerber, aproape fu-nghițit.
Narcis, că prea mult și-a iubit
Chipul cel plin de gingășie,
În puț adânc s-a prăbușit.
Ferice-i care nu le știe!

Sardana, cavalerul care
Creta în lupte-a cucerit,

[...] Citește tot

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 15 ianuarie 2017.
Distribuie

Și câte taine i-am deschis...

Și câte taine i-am deschis,
M-a ascultat mult răbdătoare, -
Nici "da", nici "nu" să îmi fi zis
și mă chema îmbietoare
Să-i spun la suflet ce mă doare,
Vrând să-mi aline al meu dor,
Dar se făcea ascultătoare,
Ca să mă-nșele mai ușor.

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Petru Cărare
Adăugat de SuccubusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 13 iulie 2016.
Distribuie

Balada concursului de la Blois

Lângă fântână mor de-al setei chin,
Încins ca focul, clănțănesc din dinți,
În țara mea sunt pe meleag străin,
La gura sobei, dârdâieli fierbinți,
Gol ca un vierme, îmbrăcat în prinț,
Cu lacrimi râd, în vană așteptare,
Alean îmi este trista disperare,
Mă bucur, dar plăcerile-s străine,
Lipsit de orice vlagă mă simt tare,
Bine primit, gonit de orișicine.

Nu-mi pare sigur decât ce-i neclar,
Ce-i limpede, de nepătruns îmi pare,
De ce-i în mână zic că n-am habar,
Stiința-mi vine doar din întâmplare,
Câstig mereu și pierd fără-ncetare,
Zic "bună seara" când zorile mijesc,
Mă tem, întins pe spate, că mă prăbușesc,
Sunt înstărit, dar n-am un ban la mine,
N-am rude, dar aștept să moștenesc,

[...] Citește tot

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de SuccubusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 25 august 2016.
Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în franceză.

Pricina sau balada Soartei

Fortuna mi-au pus cărturarii nume,
Iar tu, François, strigi că sunt rea și crudă,
Ce nu ești om cu fală și renume.
Mai buni ca tine-n vărării asudă
Și sparg în ocne pietrele cu trudă.
Te plângi, cu toată viața de rușine?
Nu ești tu singurul, și nici nu se cuvine;
Privește-mi faptele de-odinioară bine,
Ce mulți viteji s-au prăpădit prin mine;
Pe lângă ei, știu, ești un biet poltron.
Stai liniștit și vorba ți-o aține.
Să te-nvoiești cu ce ți-am dat, Villon!

Pe marii regi îmi cășunase mie
În vremurile vechi, de altădat'.
Priam muri cu-ntreaga lui armie,
Cetate, turn și zid nu l-au scăpat;
Lui Hanibal, ce soartă i s-a dat?
În Cartagina moartea l-a învins,
Pe Scipio, așișderi l-a cuprins;

[...] Citește tot

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 5 martie 2017.
Distribuie

Baladă veselă despre crâșmari

De suliță, de lance aruncată,
de ghioagă și de buzdugan strunjit,
de bardă, de săgeată ferecată,
de paloș, de baltag și de cuțit,
de țeapă și de furcă otrăvită,
de iatagan, de cange, de custură
și de bandiți pândind la cotitură
să fie dați grămadă la pământ,
străpunși în inimi, sfârtecați pe rând,
tăiați la beregăți să-i rupă chinul
și-n fund de iad să stea cât mai curând
crâșmarii care ne botează vinul!

De arc turcesc, de spadă-ncovoiată
le fie-mpuns burtoiul ghiftuit;
de foc grecesc le ardă chica toată
și creierii le urle-n nesfârșit;
în ștreang le-atârne hoitul împuțit
și ciuma bată-i cu vătămătură;
ba m-aș ruga să fie trași, cu ură,

[...] Citește tot

poezie celebră de Francois Villon (1983), traducere de Neculai Chirica
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 2 noiembrie 2016.
Distribuie

Versuri pe tabloul unui primitiv

Adam se deșteaptă; îl arde lin coasta,
Femeia din față senină-i zâmbește,
Uimit, el se-ntreabă, ca-n vis, ce e asta?
Bălaie și goală, la ce folosește?
Deodată privirea în miez își țintește,
Stă gol de răsunet o clipă; din castă
Ființa-i un licăr de jinduri țâșnește...

Iar Eva, pătrunsă de dulcea săgeată,
Vărsându-și pe spate a pletelor unde,
Își plimbă surâsul cu-o grație-nceată,
Pe sâni, peste coapse, pe trupu-i oriunde,
Să afle ce taină-i deschisă... și, iată,
Ferindu-și rușinea cu palme plăpânde,
Mai mult o arată decât și-o ascunde.

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balada limbilor pizmașe (zisă a blestemelor)

În șoricioaică, în arsenic tare,
în orpiment, silitră, var curat,
în plumb topit, că arde și mai tare,
în său și smoală-n care s-au spurcat
jidăucile cu scârnă și pișat
în zoaie de picioare împuțite,
în jeg de tălpi și-obiele flendurite,
în sânge de năpârci și zoft de boașe,
în fieri din lupi, vulpi și bursuci storcite,
prăjite fie limbile pizmașe!

În creier de mârtan spăimos, ne-nstare
să prindă pește, știrb și îngălat,
sau de dulău la fel ca arătare
lovit de turbă-n bale și scuipat.
în zgaibă de catâr răsofticat,
tocat mărunt cu scule ascuțite,
în bălțile de șobolani bâhlite,
de broaște și-alte lighioi vrăjmașe,
(șerpi și șopârle, păsări cufurite)

[...] Citește tot

poezie celebră de Francois Villon (1983), traducere de Neculai Chirica
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

<< < Pagina din 4 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Francois Villon, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Francois Villon


poet francez

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Votează Francois Villon

Dacă îți plac cele spuse de Francois Villon, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.