C.D. Zeletin

Eu foc de-aş fi, pământul l-aş încinge...

Eu foc de-aş fi, pământul l-aş încinge,
şi vânt de-aş fi, cu vifor l-aş pătrunde,
şi de-aş fi apă, l-aş vârî sub unde,
iar Dumnezeu - spre-adânc l-aş tot împinge...

Dac-aş fi papă,-n hohote m-aş stinge,
nenorocind creştinii de oriunde!
Iar rege, oare ştiţi cum le-aş răspunde?
Strângându-i snop în ţeapă i-aş înfinge.

M-aş duce, de-aş fi moarte, către tata.
Şi viaţă - ocoli-l-aş ca pe ciumă.
La fel aş face şi cu cin' mi-e mumă.

Iar Cecco - cum am fost şi sunt - o, gata
le-aş da pe toate fetele plăcute,
lăsând la alţii babe doar, şi slute!

sonet de Cecco Angiolieri (2008), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi-e aspră steaua, dar mai rea asprime
e-a contelui ce-n seamă nu mă bagă!
În jurul meu sunt mulţi cei ce mă roagă,
dar eu nu vreau alt chipeş. Nimeni, nime...

Sfidez a curtezanilor mulţime,
spre umilit sunt leu ce stă să ragă,
mă umilesc spre cel ce nu-i sunt dragă,
şi-această hrană vreau să mă anime!

El caută doar pricini de mânie,
iar ceilalţi - de confort şi armonie:
îi las pe ei şi lui îi caut voia.

La şcoala ta, Amor, primeşte-oricine
contrariul lucrului ce se cuvine:
dispreţ umilul, crudul bunăvoia.

sonet de Gaspara Stampa, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când se iubesc doi oameni în tăcere,
încât destinul ce-ntre ei se-mparte
rănind pe unul, altul e pe moarte,
şi-n două inimi caste stă o vrere,

şi când, eternizat, un suflet cere
din două trupuri zbor spre cer, departe,
când c-o săgeată două piepturi sparte
aprinde-Amor cu tainică putere

şi când ei speră cu înfrigurare
într-un sfârşit comun şi, peste-aceste,
iubindu-se, nu se iubesc pe sine

şi când iubirea lor e mult mai mare
decât o mie de iubiri, cum este
în stare supărarea să-i dezbine?

sonet de Michelangelo din Poezii (1986), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

CXXXII

De nu-i iubirea ce eu simt, ce-i oare?
Iar dacă-i ea, mă-ntreb ce e iubirea?
E-un lucru rău? De ce-i râvnesc rănirea?
E-un lucru bun? Atunci de ce mă doare?

Cum plâng când cer plăcerea arzătoare?
De n-o doresc, la ce-ar servi jelirea?
Cum poţi atât când nu-ţi dau consimţirea,
o, rău plăcut, o, moarte-nvietoare?!

Iar de consimt, eu plâng pe nedreptate.
În barca fără cârmă stau cu plânsu-mi;
furtuni pe mare vin să se aştearnă.

Uşor de-nvăţături, greu de păcate,
aşa încât nu ştiu ce vreau eu însumi,
mi-i vara frig şi ard în plină iarnă.

sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea lui Francesco Petrarca

Tu ţi-ai luat, iubit signor, azi zborul
spre ţara ce aşteaptă sus să-i vie
aleşii Domnului, când o să fie
să lase lumea noastră rea, cu zorul.

Azi eşti acolo unde-adesea dorul
de Laura te înălţa-n tărie;
îi ţine Fiammetta-mi companie,
şi-n faţă au pe-Atotstăpânitorul.

Azi cu Sennuccio, Dante şi cu Cino
priveşti din cuibul liniştii eterne
la stări de mintea noastră necuprinse.

Ah! Dacă m-ai iubit, grăieşte-mi: "Vino!"
Să viu din lumi dedate tristei ţerne,
spre-aceea ce iubirea mi-o aprinse.

sonet de Boccaccio (2008), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

***

Poţi să înalţi cu flacăra dorinţei
speranţa, nu în van fiind râvnirea,
căci Domnul de ne-ar fi urât simţirea,
de ce-ar fi dat chip lumii şi fiinţei?

Slăvesc izvorul păcii şi-al voinţei,
de ce mi-aş pune-n altceva iubirea,
când Tu ţii sufletul divin, ce firea
mi-o-înnobilează si o dă credinţei?

Speranţa-i vană în acea făptură
ce-n frumuseţi iubeşte pieritorul
pe care, ceas de ceas, îl soarbe-abisul.

Speranţa-i dulce în fiinţa pură
necoborând cu trupul, schimbătorul,
ori moartea, şi-o aşteaptă Paradisul.

poezie clasică de Michelangelo din Poezii (1986), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

CXXXIV

Nu am de ce să lupt şi nu am pace,
mă tem şi sper şi ard şi sunt de gheaţă,
fiinţa-mi zboară-n cer, în ţărnă zace,
îmbrăţişez, nimic nu am în braţă!

Stau pentru ea închis, ea însă tace,
nu-mi scoate lanţul, nici nu mi-l agaţă,
Amor încurcătura nu-mi desface:
nu mă vrea mort, nici nu mă vrea în viaţă.

N-am glas dar strig, n-am ochi dar am vedere,
urându-mă iubesc pe alta foarte,
cer moartea, cer şi ajutor, dau veste.

Şi râd plângând, iau hrana din durere,
sătul de viaţă şi sătul de moarte.
Şi de la voi vin, Doamnă, toate-aceste!

sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când întâlnesc privirile-i ardente,
spre fericirea mea, ca prin minune,
curaj, idei, cuvânt, înţelepciune,
intenţii, gânduri, pană, sentimente

sau pier, sau, copleşite, sunt mai lente
şi-o mută năucire mă supune,
dintr-un respect pe care îl impune
privirii mele-atâta de atente.

Destul! Fatal, divina lui făptură
întru atâta sufletul mi-l fură,
încât n-am vlagă să îngaim cuvinte.

Urmări miraculoase de iubire!
Cum poate-o frumuseţe şi-o uimire
să-ţi dea viaţă şi să-ţi ia din minte?!

sonet de Gaspara Stampa, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Din veci natura-nvaţă,
făcând copila şi femeia,
cum s-o desăvârşească pe aceea
ce-mi arde inima şi mi-o îngheaţă.
Deci, în dureri, o viaţă
nu m-a-ntrecut vreun om;
chin, spaimă, plâns molcom
prind, pe măsura cauzei, tărie.
La fel şi-n bucurie,
nu-i om si nu va fi asemeni mie.

poezie clasică de Michelangelo din Poezii (1986), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Respectă astea pentru sănătate:
cinezi puţin. Mănânci când foamea-i dură.
Să mesteci bine, să nu bagi în gură
decât uşoare şi fireşti bucate.
Fugi de furii, de aer ce stricat e,
fii sceptic de a leacurilor cură;
să nu dormi la amiazi, căci e tortură,
iar după prânz nu sta adus pe spate.
În vin puţin dar dens să-ţi stea râvnirea;
nu-l bea pe gol stomac şi nu-ntre mese;
nu-ntârzia nici nu-ţi grăbi ieşirea.
Cergi când te culci uşor să te apese,
nu faţa-n sus, nu barba-n piept: strici firea,
iar cu mişcarea să nu faci excese.
Fă din odihnă şi din zâmbet rege.
Fugi de desfrâu. Dieta fie-ţi lege.

sonet de Leonardo da Vinci, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!