Lista completă, pagina 4
Ploi tăcute
în umbre-s ploi tăcute de miraje
ce-n solitarul trai îmi sunt morală
iar așteptarea ta-i de abur fală
spre cer o lacrimă să îmi degaje.
lumina cea tenebrelor rivală
tot duce de-adevăruri reci bagaje;
de literă mă aflu în sevraje
în apa cântecelor, neavală.
da-n piept simțeam înțelepciune mută
și-n plumbul nostru aur năvălind
filozofală-i piatra-n doi gemută.
poeme de vecie iscălind
îți e fiirea flacără temută
în tine nemurire devenind.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Poetul tău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultând tăcerea
de frumusețe ai făptura udă
și feeria ta aleargă-n oră
cu preacuvintele intrând în horă
în vremea cea puțină și zăludă.
tăcerea sta aproape ca sonoră
și lacrimile tale îmi sunt iudă
a ta privire de invoc a ciudă
și rugăciuni o pace grea imploră.
ci iar suiai pe tâmple gânduri multe
ce nu-și găsesc lumină de soroc
și nu-i auz la ele să asculte.
adorm în sânge patimi ca de foc
în mine năvălind din catapulte
și țes în aer umbre-n nimb de joc.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înăuntru
penaj al vorbei în a sta-n lumire
multicolor desprinde vămi de pace
de miezuri care-și spinări, rapace,
cu ele ca să care-a ta glumire.
în cer erau luminile opace
suind spre mândra, veșnic adormire
erai mireasă-n căutări de mire
nedezvelindu-te din carapace.
ci înăuntru carnea ta e moale,
o catifea a umbrelor e-n jur
țâșnind din pipă drum în rotocoale.
tu pune lumânării abajur
în rugăciune dacă afli cale
și te voi ști-ncălțându-te-n condur.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către A patra dimensiune
cuvintele tale curgându-mi în piept rugăciune
la ceasul unei clipe-n travaliu,
se va naște poemul visului și puțină eternitate
apoi iar fugim în a fi oameni
când ne dă de demâncare moartea
cântăm în timpanele lui Dumnezeu,
apoi iar sub sisifica ardere ne scăldăm în cenușă,
în vremurile de azi renașterea se face
în încă un rapt,
în încă o piatră ce se rostogolește
la picioarele statuii
numește-mă Om să-ți dau o coastă,
altar de trup și chip cioplit
poezie de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatuaj în pielea lui Dumnezeu
Mormintele tăceau cu veche voce
și-n tot era o liniște lichidă
curgând pe lut inert, o stea să-nchidă
în zodie apusă-n șoapte-atroce.
E unic zbor, din timpului omidă
în trai, veninda clipă să invoce
a dărui din duhul ei precoce
pe-a noastre nări renaștere timidă.
Motanul ornic trage la măsele,
se-mpleticește vremea pe picior
repausul etern să-l mai înșele.
Da-i ceasul neursit vătămător
căci tatuăm lui Dumnezeu în piele
o raclă-n teatru fără de actor.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Bismark
Comentează! | Votează! | Copiază!
Care este
alergi pe urme umbrelor divine
iar Dumnezeu te-mbracă-n frumusețe
femeie cu privirile-ndrăznețe
în timpul care trece, este, vine
când îngerului rar îi dai binețe
zăcând a ta tristețe în ruine
și lacrimi porți a hazuri genuine
în ochii tăi, abis de seninețe
să te mai scriu, îmi pare vorba goală
și fără al zeirii înțeles,
un bici pe cruce, din zadar cules,
te-aduce-aminte din visări de smoală
pe gând e fum și viața e o pipă
în cugetul ce spre vecie țipă
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Puffy
Comentează! | Votează! | Copiază!
De respirat
Pe sub tăceri de veghe în morminte
Lui mâine sta copilăria-n ușă
Odăii din lăuntrul de cenușă,
Renasc acolo zboruri dinainte...
Pe-amurg e dimineață jucăușă,
Carnarea e-n lumeștile veșminte,
Adie vag aducere aminte
În gândul nins de-a nopților cătușă.
Sisifică e viața după alta
De-așa ți-e-n crez, sub dumnezeul rar...
Cuvânt, duhovnic șoaptei, îmi e dalta
De omenești metale-n vis fierar...
Penița pe hârtie mi-e unealta
De respirat în viciu temporar...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Papy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ambiguu
tăceri pe gura ta ca de fântână
sub șoapta de mister tumefiată,
pe sânge ni se scrie clipa toată
sub coajă miez având la îndemână...
din adevăr în veșniciei zloată
se mistuie de veci la săptămână
cât a clădit dumnezeiasca mână
și-n șapte-a odihnit, sub stea bogată...
în mănăstirea visului zidită
femeie, Ană ce pereți te strâng,
în mine porți o liniște vădită...
că viciul de iubire e nătâng
intrând în vremuri taina ce-i ieșită
din îngeri care în sicrie plâng
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Pekinezul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sonet cu rime facile
pe alb de insomnie-s taine scrise
misterului de diamant lucire
în perne bând poem de fericire
pe rană umbra cântec făurise.
ne ticluiam pe cer în adâncire,
la zarvă clipa vorbei ne oprise
vopsiți pe guri șoaptă, sus zărise
a noastră stea divina rătăcire.
erau averi de vise, slovă-n lapte
a tălmăci văpaia fiartă-n frig
și-n înțeles cu miezurile coapte.
din ochii tăi o depărtare strig
privindu-ți văzul, mut în multa noapte
și-n calea apei timpurilor dig.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Pikky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pălării pe un scalp cunoscut
tăcerilor e șoapta ta sudalmă
la stins de gânduri nopții pe tăișuri
amorul când ne zice măruțișuri
și trupul tău îl învelesc în palmă
în insomnii de patimă-n hățișuri
tumult e-n sânge, cruce însă calmă
la Dumnezeu ni-s îngerii în valmă
iar păsări sunt zidi acoperișuri
ci tu, femeie-n necuprinderi ale
cuvântului de liniști și de rost
incendiezi tenebre nupțiale
din neființa clipei ce a fost
mă naști iubind poemul vieții tale
scriind vecie visul anagnost
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Piket
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ștefan Petrea, adresa este: