Lista completă, pagina 26
Verdictul timpului
fântâna ochilor tăi a înspăimântat toate lacrimile
oamenilor ce se închină la zeița tristeții
la cină mai înfuleci o bucată de moarte
adormind în brațele nopții
dimineața o întrebuințezi la speranță
asupra apelor cărnii însă
pletele tale de gând se apleacă asemenea unor sălcii,
pe ramul cugetării de Dumnezeu
înmugurește-ntunericul necredinței
nu cerceta, îți zic!
coboară din spinarea întrebării acolo
în coajă de minciună adevărul așteaptă existențe-n crepuscul
așa că tacă-ți mintea-n lumină,
sufletelor doar Dumnezeu le vine la interogatoriu
tăcerea e un obiect al gurii de obicei,
cu el îți astupi vorba neînțeleaptă
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intersectări
năluci de clipe trec spre totdeauna
și-n nicăieri era eternitate
în har de guri în preacuvânt scăldate
un adevăr șoptește-n vis minciuna.
aleanuri ai în ochi încătușate,
de-acolo-ți cad tristețile întruna
pe-obrazul de eres ce-mi ninge struna
femeie ce mirări te poartă-n spate.
iar timpul iar devine de himeră,
secunda te umbrește-n întrebări
și umblă zvon sub stea auriferă.
sub soare-i totul curgere pe zări
și-n a privirii tale-n taine eră
lumina ta mă spală în iertări.
&
mai toarnă foc pe flacăra subțire
la Dumnezeu să urce-n rugăciune
pe chipul de ninsoare zâmbet spune
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Versuri albe cu prozaic
în sânul iernii cerul e un mamelon,
cu buze de văzduh pruncul soarbe licoarea
prin pielea lui neagră hrănește amfibiu morminte,
acele eternități ale stomacului său
la care se divide domnul Dumnezeu
monstru (sacru) al lumilor,
sacrificat pe un altar de coajă a preacuvântului
irostit
la țâța iernii alăptează noaptea poeților
Dumnezeu se întinde pe podeaua viselor despre Sine,
își caută o nouă religie, trezind în palme scribii
stihurilor de rugăciune;
la țâța iernii aș putea și eu să pălmuiesc alt dumnezeu
replăsmuind Constituția Olimpului...
Că mare-i grădina Ta!!!
în lumea asta, Tată, de oriunde aș privi către sus văd numai țâțe
în pantalonii Tăi doar poeții
îți mai sunt organe genitale, împerechindu-se
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate acestea vi le spun în sens unic
ceasurile erau rezemate de zidurile clipei
în interiorul zidirii de veac,
alunecam pe zăpada visării,
capete de ghiocei se zvârcoleau prin văzduhul unei ierni imediate
pe alocuri în făptuire deja, la jumate
toate acestea vi le spun în sens unic
de a da dependență de mâine,
fără a ști sevraj de speranță
sau cum o mai veni toată această (i)logică
a destrămării de morminte,
a subțierii de eternitate suficient
să intre acolo fără moarte existent,
dintr-o vreme ce țese-n palme rugăciunea
cu buze lichefiate de cuvânt călătorind către odaia Domnului
să ne spălăm în Iertare, uzi de flacără în interior,
dedesubtul fructelor de sânge
cu sălaș în arbori de umbre,
sentimente ce plagiază fericirea;
toate acestea vi le spun în sens unic
de-a recunoaște că-s viu
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deces provizoriu
în căruntul hârtiei sunt uneori emanații finite de grai,
cuvinte cioplite-n vorbă
îți făceai cruce pe bustul tău muntos din pricină de țâțe
timpurile unei clipe inițiau un zeu absurd
în apele lui se scălda cerul tavanului de fum,
acel molcomind din luleaua bunicului în odaie,
broderie sacră de-amintire
acolo, în aducere aminte, sunt un copil cu joaca atârnată de gât
femeie, nu te-aș fi recunoscut de te vedeam pe-atunci
uzi de păcat azi
ne întâmplăm cunoașterea în formele de relief ale umbrelor noastre
cuvintele ne trimit scrisori din pustiu de celuloză
întru ele cucerim teritorii de alb
oșteni de cerneală mor, pavând cu trupul propriu
drumul către învierea-n interiorul următoarei missive
zeul absurd dănțuiește în apele lui,
din ele ies ochii ce vor imerge-n lectură
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Astigmatism ideatic
[spunere albă]
În coaja mormântului crește floarea unei singure clipe,
tu ești o culegătoare de taine cu buzele, acelea vorbind întuneric,
la fântâna cu lumină Domnul decojește sicrie
până la absența cărnii din poemul neființă
în sacrul tău e o tăcere de diamant, lucitoare în văzul sângelui,
cel ce în patimi răstignit e pe crucea lui Eros
Nu mă numi încă văduv,
pot face dragoste cu tine și-n inexistența ta,
când voi muri Cenușa va plânge,
resuscitarea nu mi se poate grăi în ființă
doar tu, Pasăre, femeie
vei urca din scrum și vei face dragoste cu mine
într-o necrofilie puerilă...
așchia nu sare departe de trunchi, pruncul se va naște mort
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem schizotim
momente țes arcușul în suiș de ape la a existenței fântână
noaptea miroase a întuneric
rugăciunea ne lichefiază a umple cocoașa semnului de-ntrebare
din rana umbrei curge un firișor de pace, un puroi de lumină
îngerul bețivan e-mpușcat în aripa aeriformă
sămânța neființă se decojește către mâine
miezul tăcerilor e cazat la hotelul minților rătăcitoare
tu ești femeie cu fântâni în ochi și-n ciutura tristeții ai zări
orizontul e însă o păcăleală între cer și pământ
ca o frontieră dintre două țări din UE
la meteo zice de un front atmosferic siropos,
aere ce ți le dai respirându-ți sângele
a pofte
în rest erau aceleași păsări, era aceeași cenușă,
Dumnezeu umbla nud ud de amorul de sine
eu sunt un megieș al căderii de frunză,
brâu dezrobit din rușine,
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nouă culoare își vine în fire
știi
chestia aia care mă apasă pe creier de ceva vreme
nu este iubirea după cum frumos spui tu
cu accent pe primul i
este o tumoare
mi-a spus-o un doctor care își frământa în mână
phableta din care
sunetul notificărilor de face și altele
se auzea încântător
am avut impresia că sunt pe o câmpie
de care îmi aduceam aminte încet încet
când mă fac bine îmi iau și eu una
mi-am zis și pentru câteva secunde am crezut în miracol
am crezut în holul care mirosea a mâncare ieftină de prânz
nu
oamenii aceia stafidiți de pe hol nu eram eu din viitor
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altul la fel
spre sus zvârlind privirea ta cea castă,
spre cerul plâns, tenebre de robie
la temnița din lacrimă te-mbie
în imprecații venerând năpastă.
pe zări, în a zadarului fobie,
ți-e zborul tot o liniște fantastă,
morminte-n orizont îmi naști din coastă,
aceea ce ți-am dat sub stea zglobie.
acolo demiurg a smuls din mine
în sânge de cerneală să-mi exiști
femeie, către nunta care vine...
ci în peniță port, în hram de triști,
havuzul ochilor pe stih, în sine
doar pierdere de clipe să asiști...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ștefan Petrea, adresa este: