Yehuda Amichai

Turişti

De la ei trebuie să te aştepţi doar la vizite de condoleanţă.
Vin, îngenunchează la Muzeul Holocaustului,
Afişează figuri triste la Zidul Plângerii
Şi râd în spatele draperiilor grele
Din hotelurile lor.
Au făcut poze
Cu morţii noştri renumiţi
La Mormântul Rachelei, la Mormântul lui Hertzl
Şi la Muntele Muniţiei.
Ei lăcrimează deasupra copiilor noştri dragi
Şi le curg balele după fetele noastre puternice,
Şi-şi atârnă chiloţii
La uscat
În băi albastre, răcoroase.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu accepta

Nu accepta aceste ploi târzii.
Mai bine leneveşte. Fă din durerea ta
O imagine-a deşertului. Spune s-a mai spus
Şi nu mai privi spre-apus. Refuză

Să te predai. Încearcă şi-n acest an
Să trăieşti singur lunga vară,
Mănâncă pâinea ta uscată, abţine-te
Să lăcrimezi. Şi, mai ales, nu învăţa din

Experienţă. Exemple: tinereţea mea,
Întoarcerile mele târziu în noapte, ce-a fost scris
În ploile de odinioară. Nu mai contează

Acum. Priveşte-ţi faptele ca şi cum ar fi-ale mele.
Toate vor fi cum au mai fost: Din nou Abraham
Va fi Abram. Sarah va fi Sarai.

*** Biblie – Abram şi Sarai sunt numele iniţiale ale patriarhului Abraham şi ale soţei sale Sarah.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imediat şi amar

Sfârşitul a fost imediat şi amar.
Molcom şi dulce-a fost timpul între noi,
molcome şi dulci au fost nopţile
când mâinile mele nu s-au atins disperate, ci îndrăgostite
de trupul tău care a venit
între ele.

Când am intrat în tine...
atunci, mi s-a părut că acea mare fericire
putea fi măsurată cu precizia
unei dureri ascuţite. Imediat şi amar.

Molcome şi dulci au fost nopţile.
Acum sunt amare şi aspre ca nisipul –
"Hai, să fim rezonabili" şi alte asemenea blesteme...

Şi, cu cât rătăcim din ce în ce mai departe de iubire,
noi multiplicăm cuvintele,
cuvintele şi sentinţele, atât de lungi şi de ordonate.
Dacă am fi rămas împreună

[...] Citeşte tot

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am devenit foarte păros

Am devenit foarte păros, am păr pe tot corpul.
Mi-i teamă că vor începe să mă vâneze pentru blana mea.

Cămaşa colorată pe care-o port n-are la dragoste lipici,
arată ca fotografia aeriană a unui nod feroviar.

Noaptea, sub pled, trupul meu e treaz şi disponibil,
ca ochii unui om acoperiţi înainte de a fi împuşcat.

Rătăcesc pretutindeni, fără odihnă; prea
înfometat de viaţă voi muri.

Încerc, totuşi, să fiu calm, ca o movilă cu toate oraşele distruse,
neturburat ca un cimitir.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu trebuie să ne entuziasmăm

Şi nu trebuie să ne entuziasmăm. Pentru că unui translator
Nu-i este permis entuziasmul. Calmi, trebuie să trecem
Cuvintele de la bărbat la fiu, de la o limbă
Pe buzele altora, ne-
Ştiutori, ca un tată care trece
Trăsăturile părintelui mort către fiul său,
El nesemănând cu niciunul dintre ei. Doar un mediator.

Noi trebuie să ne-amintim lucrurile pe care le-am avut în mâini
Şi care ne-au scăpat.
Ceea ce am şi ceea ce n-am în posesia mea.

Nu trebuie să ne entuziasmăm.
Chemările şi cei care chemau s-au înecat. Sau, iubita
Mi-a lăsat câteva cuvinte înainte de plecare –
Ca să le păstrez pentru ea.

Şi nu mai trebuie să povestim ceea ce ni s-a spus
Altor povestitori. Tăcerea ca mărturisire. Nu trebuie
Să ne entuziasmăm.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva este părăsit de iubirea lui, rămâne un imens spaţiu gol în interiorul lui, asemeni unei caverne, ornată însă cu minunate stalactite.

citat din Yehuda Amichai
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem fără sfârşit

Înăuntrul noului muzeu
e o veche sinagogă.
Înăuntrul sinagogei
sunt eu.
Înăuntrul meu
e inima mea.

Înăuntrul inimii mele
e un muzeu.
Înăuntrul muzeului
e o sinagogă,
înăuntrul ei
eu,
înăuntrul meu
inima mea,
înăuntrul inimii mele
un muzeu.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă peretele unei case

Lângă peretele unei case pictate
ca să arate ca o stâncă
am avut viziuni cu Dumnezeu.

O noapte de insomnie, dând altora dureri de cap,
mie mi-a oferit flori,
flori care mi s-au deschis delicat în creier.

Iar cel pierdut ca un câine
va fi descoperit ca fiinţă omenească
şi readus acasă.

Dragostea nu-i ultima încăpere: mai sunt şi altele
după ea, pe toată lungimea unui coridor
care n-are sfârşit.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcat. Eram o invenţie atât de faină

Ţi-au extirpat
Coapsele din şoldurile mele.
În ceea ce mă priveşte,
Toţi sunt nişte chirurgi. Absolut toţi.

Ne-au demontat
Pe unul din celălat:
În ceea ce mă priveşte
Toţi sunt doar nişte ingineri. Absolut toţi.

Păcat. Eram o invenţie atât de faină
Şi de drăgălaşă.
Un aeroplan construit dintr-un om şi o femeie.
Aripi şi toate cele.
Am plutit puţin deasupra pământului.

Şi, puţin, chiar am zburat.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă istoria se repetă

Nu ştiu dacă istoria se repetă,
Dar ştiu că tu nu.

Îmi amintesc că oraşul era divizat
Nu numai între evrei şi arabi,
Dar şi între tine şi mine,
Şi asta mai ales atunci când eram împreună.

Am făcut din noi un pântec plin de primejdii,
Am construit o casă a războaielor mortale,
Asemeni oamenilor din nordul extrem
Care şi-au construit case călduroase din gheaţa mortală.

Oraşul a fost reunit,
Dar noi nu suntem acolo împreună.
Acum ştiu
Că Istoria nu se repetă,
Aşa cum întotdeauna am ştiut că nici tu nu eşti repetabilă.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!