Ottilia Ardeleanu

Lcd

mai nou
dumnezeu umblă
pe facebook se roagă
la slujbă oamenii dau like-uri
pomelnice pentru sănătate şi
se împărtăşesc
unii altora
matinal servind anafură virtuală
pe sticlă pictaţi
icoane vulnerabile
care se fisurează cu fiecare privire critică
şoptit ca sfinţii gândurile se lasă zăpadă
pe care o aşteaptă fiecare
în felul său
cel mai bun prieten deşi
prea obositor cu straiul
fercheş de-ţi ia ochii şi
inima
în oricare clipă te cheamă
vino la mine

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice cuvânt azi este Nichita

dragule
ai să te superi dacă
azi te mângâi nichita
şi nu-ţi dau voie să-mi săruţi talpa

lasă-mă numai să îţi trec ploaia peste frunte
oval cerul
să ne ia drept pereche

surâzi şi mă mir
aproape că te uit în ochii mei
aproape că nu mai pleci

inima mea are culoarea
aleasă
am ştiut dintotdeauna că
va avea doar această culoare

glasul tău lângă tâmplele mele
o apă în susur

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pepite

sunt la masa de scris
vine o lumină peste cuvinte
o întreagă lume
şi eu o şterg cu guma
dar ea se aşază din nou caligrafic
se scrie şi se mărturiseşte
cu har mă simt
undeva în cernelile muzei
botezată
se miră oamenii de albastru
vin prin degetele mele
pe fereastră nişte păsări
cu aripile strânse pe trup
să le scriu pădurile cerul marea iubirea
dispar sub norul de cuvinte
gros cât nedreptatea de a fi poet
om cu atâtea unelte
de săpat în adâncul celorlaţi

pentru pepite de poezie

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hologramă

despre paşii noştri rătăciţi aş vorbi
dacă nu mi s-ar alătura muzica pădurii
e ceaţă vampirică şi doar gândurile
au luat-o la galop de nu le mai pot opri

mă amestec în această nebuloasă
istorii tropotesc
mă reazem de un trunchi
de teama năvalei întunericului

trosnet înfundat de crengi
hoardele de amintiri sunt pe urmele mele
chiar nu vreau să mă feresc

o frunză în cădere mă ia de mână
din ceaţă chipul tău se decupează
alergăm până când luna atârnată
destramă orice întrupare

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orele

orele sunt de vanilie azi
se scutură din fiecare ceas
din toate catedralele
de pe ziduri birouri holuri
din metrouri gări aeroporturi
de pe toate mâinile
şi de pe unde au fost aruncate
ca pe un timp nenecesar

lunecă dinspre noapte spre zi
cu miros de dulce
ademenitor şi feciorelnic
ca şi când nu al lui este păcatul trecerii

cad fix peste cămaşa ta în care
am rămas îmbrăcată să nu-ţi uit mirosul
iar orele astea nişte mere
nu-mi mai încap în buzunare

se sfârşesc

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

mi-am văzut copilul după o lună
pe cealaltă parte a străzii
ne-am făcut cu mâna
ne-am zâmbit preţ de un minut
şi am fost fericiţi
preţ de un minut
ochii vorbeau
lucruri de care nu am avut timp
niciunul nu a trecut strada spre celălat
de teamă să nu ne someze invizibilul
niciunul nu a spus mai mult decât
mi-e dor
cum o fac muţii
apoi ne-am deschis telefonul şi
în timp ce ne depărtam
amorf
materia din noi comunica în 4g
te iubesc
te iubesc
te iubesc

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt punctul cel mai îndepărtat din ochii tăi

dintr-o mâhnire în alta
pare să se facă primăvară
sufletele se scot pe sârme la soare
uşile îngăduinţei sunt larg deschise
aerul miroase a iertare
bat clopotele florilor

se sapă încă şanţuri în pielea lucrurilor
se taie coardele păcatelor
vor creşte altele şi mai frumoase
nevoia de mântuire va fi şi mai înfloritoare
văruiesc trunchiurile amintirilor cu
albe coroane de lumină
venită să ne trezească la adevăr

şterg geamurile în dosul cărora
s-a mai petrecut o iubire
aşternuturi scuturate petale de cireş

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cale

vreau să ies din mine
să mă lepăd de faptele mele
nişte haine grele uzate
mă apasă mă dor mă sufocă
le arunc pe căi prăfuite
nu ca să recunosc drumul înapoi

la ce-am făcut şi-am spus nu mă voi mai întoarce

cu ele rămân în pustiu fricile
şi toate jivinele ţinute la sân o viaţă
rânjind pregătite să-mi sară la gât

mă întâlnesc aievea cu bunătatea şi dragostea
stau la umbra lor şi când dau să culeg fructul dispar din imaginaţie
vreau să Te ajung însă cu cât inaintez
cu atât mai imperceptibil îmi e orizontul

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe nerespiratelea

te citesc
vii de departe
din vremuri lăsate moştenire
cu aerul unei poveri adunate
din tată-n fiu
trupul tău ţară ţară vrem ostaşi
neînarmată umblu
desculţă
părul răsfirat pe umeri de deltă
pământul îmi soarbe paşii
mă afund în reavănul inimii tale
un bob de grâu care va încolţi curând
ascult ritmul vieţii cu urechea pe torsul cald
clipele se desprind cum ai sufla o păpădie
câmpuri de-a-nfloritulea aţin calea visării
şi
tot ce ne conţine de la un hotar la celălalt
este scornit pentru noi
de-a-nfrumuseţelea

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

acolo unde eşti nu te mai numeşti mamă
pentru că literele fisionează
simt un nod în gât şi tot ce m-ai învăţat
se duce pe apa sâmbetei
noaptea se lasă agale potecile se strâng în ierburi
miroase a durere pe unde calc

acolo te numeşti stăpâna îngerilor
toţi ascultă de tine
ca odinioară fetişcana din care am zbughit-o
într-o lume încercată şi aproape searbădă
te chem cu puterea gândului
îngerii fac un cordon de apărare
nu-mi mai aparţii

îmi lipseşti tabloul este rupt şi tot trecutul
curge în culoarea trandafirilor cu spini pe frunte

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!