Ottilia Ardeleanu

Viaţa nu este metaforă

viaţa este o cameră de fotografiat
grea
te mândreşti la început
o cari o montezi
în locurile cele mai verzi
surprinzi păsări şi arbori
şi liniştea
tot mai mult
eşti doar tu şi ceea ce e lăsat din biblie
focalizezi
ai grijă ca totul să fie clar
reglând timpul de expunere
la condiţiile impuse
şi deschiderea diafragmei obiectivului
lumina vieţii scade uşor cu distanţa
flash
imortalizarea te satisface
radiografia aceasta fără tulburări
de-o gingăşie extremă pare să vină
din trecut

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mult

dacă m-ai întreba
cât de mult te iubesc
aş răspunde franc
atât cât îmi permiţi

platonic demonic
piperat sofisticat
bourbonic hialuronic
cu elongaţie şi dizertaţie
draconic oximoronic
cu coconut disecat
armonic daltonic
firesc funambulesc
valabil damnabil
angelic machiavellic
abisal şi viral
edulcorat emancipat
ciclonic hegemonic
olocronic
magnetic eretic

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa îngheţată se făcu vin

pe când iarna întoarse cojocul pe dos
în locul acela dădu frunza viţei
descântată de grauri
înveseliţi de primăvară
şi cum nu-şi mai ţinură în ciocuri bucuria
gureşi dădură vestea în
înverzitul câmpului
diamantine coroane de copaci
stropeau lumină pe la rădăcini
crescură apoi struguri
dulci boabe înfrăţite de iubire

din timp
veniră oameni mulţi
purtători de aure şi de binefaceri
şi luară asupră spânzuri
şi pelinuri din zile şi nopţi
apoi se duseră întru hristos

mii de îngheţuri şi dezgheţuri

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a-nnegăsitulea

cu cât mă uit mai intens la vreun obiect
cu atât mi se şterge din vedere
mă învecinez cu ceea ce nu sunt
ating bucuria pe care nu o am
măsor golul întregului cu o umplere de inexistent
trăiesc nimicul descompus în preaplin
tăcerea mă trece drept pianină dezacordată
mă întreb dacă ce văd mă vede
respir nicăieriul de vară
izul inodor al unei dorinţe refuzate
întorc pagini scrise ca şi cum aş deşira literele
rămân cu nopţi albe în mâini
eşti forma ascunsă a iubirii
te strig şi numele se întoarce ventriloc
alerg pe lângă o iluzie
şi tot ce e de găsit mă negăseşte

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare de iunie

fluturi din culori nu au viaţă incipientă
numai suflet din lacrimi acrilice
te-ai întrebat câte poate înscrie în scurta viaţă
poartă dragoste nu războaie
oare pentru că preţuiesc timpul
oamenii care nu au aripi nu au culoare
se sting cum felinarul de la colţ de stradă
neliniştea zilelor noastre e tot un zbor colorat
de nu apuci să-l vezi e trist
pe pânza aceasta cu aripi fâlfâie sufletul unui pictor
ghemotoace de culori
nu sunt de aruncat în mintea comună găseşti lucruri de preţ
dragostea unul dintre ele cu sclipiri semipreţioase
inscripţionat pe o pânză
zborul către o inimă

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte albă

ne-am văzut şi timpul s-a spart în fragmente
ai călcat stropind trecătorii care
s-au împrăştiat printr-o minune

nu putea să fie totul de sticlă
din moment ce
ne ciocniserăm atomic
scăpasem paharul şi vinul
îşi răsturnase culoarea
peste chipul meu

aşa de puternic era sentimentul încât
o maşină de epocă s-a contorsionat când
s-a lovit de tine

m-am speriat vitrina s-a făcut zob ca timpul
eram doi oameni ciobiţi
din cioburile noastre păsări de cuarţ
trebuia să ne întregim

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nici măcar un cuvânt nu mai e

îmi trag ziua pe cap sufocată de singurătate
stau aşa în pielea goală a gândurilor
lipsită de bărbat hălăduieşte o umbră sumară
pe şubrezii pereţi răciţi cu fiecare
şir de litere lung şi fără rost
un inegalabil epitaf de cum poţi fi un mort în viaţă

trec cele şapte litere prin urechile acului
să le însăilez dar nu mă vor
ziua mi se destramă în pumn atomic
refuz să mai cred în acest cuvânt

e rece destinul când afară ninge
dacă te uiţi bine e o lume dezbrăcată
impudic frigul intră în oameni
cum oare să mai simtă cuvântul când pleacă
zănatic spre inimă ca o navetă spaţială

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năucitoarea linişte

nicio tristeţe în jur
lumina arcuieşte un lujer
suie pe o creangă pe toată coroana
pune un pas mare pe deal
se apropie ştrengăreşte
eu mă ascund după perdea
îmi zgârie pereţii apoi retina
doare
lumina doare dacă
nu te poţi uita la ea altfel
apoi ţese o tăcere de aur
vântul încearcă să şteargă urmele ei
cu bureţi de nori
se arată umbrele în ţinută de seară
vin sigure pe ele cresc
se pietrifică odată cu oraşul
capătă măreţia unei veri vopsite în albastru
un pescăruş taie zădărnicia în două
mă gândesc să împart cu tine toate astea
de unde vrei să începem

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năucitoarea linişte

nicio tristeţe în jur
lumina arcuieşte un lujer
suie pe o creangă pe toată coroana
pune un pas mare pe deal
se apropie ştrengăreşte
eu mă ascund după perdea
îmi zgârie pereţii apoi retina
doare
lumina doare dacă
nu te poţi uita la ea altfel
apoi ţese o tăcere de aur
vântul încearcă să şteargă urmele ei
cu bureţi de nori
se arată umbrele în ţinută de seară
vin sigure pe ele cresc
se pietrifică odată cu oraşul
capătă măreţia unei veri vopsite în albastru
un pescăruş taie zădărnicia în două
mă gândesc să împart cu tine toate astea
de unde vrei să începem

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un anotimp altfel

moartea
al o mie unulea anotimp
îţi va povesti în fiecare seară câte ceva frumos
ceva de care va începe să-ţi pese
vei afla multă iubire
spaţiul ei va fi de factură julesverniană
fascinaţia se va derula pe o peliculă de film
lumina se va lăsa împărţită rogvaiv
îţi vei alege oricare culoare
vei picta sufletul ei
cu buricele degetelor
multe planete se vor naşte din inimă
vei apăsa pe o stea
cerul morţii se va deschide atunci
farfurie zburătoare
vei trimite mai întâi un sunet alien pentru vii
apoi vei scrie pe cerul lor aflat dedesubt

sunt al o mie unulea anotimp
povestea voastră poate să înceapă

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!