Ella Wheeler Wilcox

Prietenie după iubire

După ce ferocitatea toridă-a miezului de vară
S-a ars pe sine însăşi, mistuindu-se deplin
În intensitatea propriului rug, în foc şi-n pară,
Sosesc cuminţi şi blajine zilele Sfântului Martin

Smerite-n calmul toamnei, triste sub voalul ceţii opalin.
Astfel după ce iubirea care ne-a călăuzit dispare
Împovărată de propriilor obsesii şi dorinţi, de propriul chin,
Soseşte Prietenia cu ochi mari şi cu priviri odihnitoare.

Ea ne-arată calea de urmat, iar noi de-acum ne vom plimba
Prin văi verzi şi răcoroase, scutiţi de grijile trecute.
Se simte-n aer o adiere de minciuni îngheţate, mute?
De ce suntem bântuiţi de sentimentul c-am pierdut ceva?

Nu mai vrem durerea înapoi, nici arşiţa urmată iar de sete;
Şi, totuşi, totuşi aceste zile-s parcă-s incomplete.

poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!