Lista completă, pagina 6
Când e să plec, la fiece pas mă-ntorc din cale
Când e să plec, la fiece pas mă-ntorc din cale
Spre tine. Greu purtându-l, mi-e trupul frânt în două...
Sorbind același aer cu tine, vlagă nouă
Recapăt. Și-astfel iară pornesc. Dar tot cu jale.
Apoi, din nou cu gândul la bunul drag ce-l las,
La drumul fără capăt și viața-mi trecătoare,
M-apasă deznădejdea, și lacrimile amare
Din ochii-mi se revarsă cu fiecare pas.
Și-n trista-mi tânguire, mă roade-o îndoială:
Ăst trup al meu de humă, cum oare se desparte
De sufletul lui - care ești tu- plecând departe?
Dar Amor îmi răspunde: E-o veche rânduială
Ca omul care arde în flacăra iubirii
Să stea deasupra legii și în afara firii!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi Petrarca despre iubire, despre gânduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
În vis mi-e fericirea și lenevesc ușor
În vis mi-e fericirea și lenevesc ușor;
Pe-aripi de vânt, o lume de umbre eu cutreier;
Pe-o mare fără țărmuri și fund încerc să treier;
Fac din nisip palate și scriu în vânt de zor.
Cum mi-ațintesc privirea la soare iar și iar,
Lumina lui cea vie îmi ia vederea toată;
Iar pe-o mârțoagă șchioapă, beteagă și înceată
Pornesc la vânătoare să prind un cerb sprințar.
Și orb cum sunt, de goana cea vană ostenit,
Pierzania m-ajunge, căci o dorii mereu.
Scăparea mi-e-n iubire, la Ea sau poate-n moarte.
Ani douăzeci de-a rândul (ce chin făr' de sfârșit!)
Doar de dureri și lacrimi și-oftaturi avui parte:
Sub stea nefericită crescu amorul meu!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Petrarca despre timp
Vrăjmașa mea, oglinda, în care-ți tot privești
Vrăjmașa mea, oglinda, în care-ți tot privești
Fermecătoarea față, de cer și-Amor slăvită,
Întru a mea pieire te face să-ndrăgești
Nu vraja ei, ci vraja de dânsa oglindită.
Din inima ta dulce cuib mie - tu m-ai smult
La sfatul ei: Prigoană haină și păgână!...
Și totuși eu chiar dacă iubesc atât de mult -
Nu-s vrednic să fiu unde doar tu poți fi stăpână.
Dar ea știind, oglinda, ce lanț cumplit mă leagă
De tine, de ce face să-ți fii tu ție dragă,
Și pentru mine aspră, trufașe iar și iară?...
Narcis ți-aduci aminte? - pe sine s-a-ndrăgit
La fel. Aceeași soartă te-așteaptă la sfârșit.
Dar nu-i pământul vrednic de-o floare-atât de rară!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirea mea se-ntoarce acum la anii-acei
Privirea mea se-ntoarce acum la anii-acei
Ce gândurile-mi toate le-au risipit în zbor;
Și-au stins și focu-n care eu, înghețat, arsei;
Și-au dat sfârșit odihnei de zabteri și de dor;
Și-au frânt credința-n visuri de dragoste deșarte;
Și-au sfâșiat în două drag bunul vieții mele:
În țărnă zace trupul virtutea-n cer, departe;
Și mi-au răpit și rodul atâtor chinuri grele!
Azi, zguduit, văd bine ce gol sunt și stingher,
Că pizmuiesc și omul cel mai sărac sub cer:
Mi-i jale și mi-i groază de mine însumi, iată!
Ah, steaua mea! ah, soartă! ah, Moarte hrăpitoare!
Ah, zi de-a pururi dulce și crudă totodată -
Cum m-ați adus în astă înjositoare stare!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Petrarca despre viață
Acea privighetoare, ce-n noaptea liniștită
Acea privighetoare, ce-n noaptea liniștită
Își plânge puii, poate, sau de dragul de ei tovarăș,
Văzduhul și câmpia le umple iar și iarăș
Cu melodia-i tristă și-atât de iscusită.
Și parcă noaptea-ntreagă cu mine-odată plânge:
De soarta mea amară mereu mi-aduce-aminte.
Și doar de mine însumi mă plâng. Căci slaba-mi minte
Crezu că Ea e zână și Moartea n-o înfrânge.
Ah, ușor se-nșeală un om încrezător!
Puteam gândi că, iată, limina ochilor
În țărnă se preface, deși dumnezeiască?
Azi știu: această soartă sălbatecă mă-nvață
Că nu-i pe lume - pradă jelaniei în viață -
Vreo desfătare dragă pe veci să dăruiască.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Petrarca despre plâns
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Petrarca, adresa este:
