Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Sebastian Lascăr

Traduceri de Sebastian Lascăr

Petrarca

Vai! chip frumos; vai! caldă și gingașe privire

Vai! chip frumos; vai! caldă și gingașe privire;
Vai! fără seamăn farmec al mândrelor purtări;
Vai! dulce grai, tu care orice trufașe fire
Smerit-ai, și-ai dat celui slab 'nalte cutezări!

Vai! galeș râs în stare atâtea răni să-mi facă,
Încât doar moartea-i soră, azi, gândului nebun!
Suflet regesc, prea-vrednic să fi domnit – o, dacă
Acest netrebnic secol ar fi slăvit vreun bun!

Voi, numai voi suflare și flacără-mi sunteți;
Lipsit de voi sunt astăzi – și-n cazna astei vieți
Dureri mai mari nu aflu de cari să fiu învins.

Mi-ați dat speranțe, doruri în suflet mi-ați aprins
La ceasul despărțirii de farmecul acel;
Dar vânt de moarte luat-a cuvintele cu el!

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.95- 26.36 lei.
Petrarca

Acea privighetoare, ce-n noaptea liniștită

Acea privighetoare, ce-n noaptea liniștită
Își plânge puii, poate, sau de dragul de ei tovarăș,
Văzduhul și câmpia le umple iar și iarăș
Cu melodia-i tristă și-atât de iscusită.

Și parcă noaptea-ntreagă cu mine-odată plânge:
De soarta mea amară mereu mi-aduce-aminte.
Și doar de mine însumi mă plâng. Căci slaba-mi minte
Crezu că Ea e zână și Moartea n-o înfrânge.

Ah, ușor se-nșeală un om încrezător!
Puteam gândi că, iată, limina ochilor
În țărnă se preface, deși dumnezeiască?

Azi știu: această soartă sălbatecă mă-nvață
Că nu-i pe lume - pradă jelaniei în viață -
Vreo desfătare dragă pe veci să dăruiască.

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Cu cât sunt mai aproape de cel din urmă ceas

Cu cât sunt mai aproape de cel din urmă ceas
Ce numai el scurtează mizeria umană,
Cu-atât văd ce grăbit e al vremii ager pas -
Și să mai sper în vreme e amăgire vană.

Spun gândurilor mele: Curând se va topi
Ca neaua huma aspră a trupului. Nu mult
Răstimp de-ale iubirii de-acum vom mai vorbi,
Căci vine potolirea simțirii în tumult.

Cu trupul deodată, speranța se va duce
- Ea care-atât ne-ndeamnă iluzii să nutrim -
Și lacrima, și râsul, și teama, și mânia.

E limpede cum printre păcatele năuce
Și sterpe, regăsită se nalță omenia.
Și cum ades zădarnic oftăm și suferim!

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Iubirea și destinul și mintea mea-mpreună

Iubirea și destinul și mintea mea-mpreună
- Scârbită de ce vede, întoarsă spre trecut -
Mă copleșesc atâta, că ciudă port nebună
Acelui ce se află pe cellalt țărm trecut.

Iubirea mă ucide; destinul nu m-ajută,
Și-i mintea de mânie și plâns descumpănită.
Astfel trăind, ea duce mereu o luptă mută,
Durerii fără seamăn de-a pururea robită.

Nu sper să mai se-ntoarcă frumoșii ani nicicând,
Ci și mai rele zile în zile viitoare.
Iar drumul vieții mele-i trecut de jumătate.

Nădejdea mea, vai, nu e ca adamantul tare;
Se sfarmă ca o sticlă din mâna mea căzând.
Și frânte-n mijloc, iată, mi-s gândurile mele.

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Mi-i inima prea-plină de-o dulce desfătare

Mi-i inima prea plină de-o dulce desfătare
Ce m-a vrăjit din ziua când am privit-o-ntâi,
Și orb aș vrea de-acuma în viață să rămâi,
Căci nu-ndur alte chipuri, de-ar fi ispititoare.

Și totuși, părăsit-am pe-Aceea ce-o doresc
Cu-atâta foc. Dar gândul mi-i învățat așa
S-o vadă doar pe dânsa, că tot ce nu e Ea,
Cu silă nesfârșită și ură ocolesc.

În astă vale-nchisă, de stânci împrejmuită,
Unde-și găsește-oftatul meu liniștea dorită,
Mă retrăsei cu Amor, îngândurat stingher.

Nu aflu-aici femeia, ci ape, stei și cer,
Și soare, și icoana trecutei clipe care,
Oriunde mi-ar fi gândul, în gândul meu apare.

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Fiți binecuvântate zi, lună, an și ceas

Fiți binecuvântate zi, lună, an și ceas,
Și țară prea frumoasă și loc și punct în care
Privirea ei cea dulce și învăluitoare
M-a fost pătruns, și-n mine de-a pururi a rămas.

Binecuvânt și-ntâia mea dulce întristare
Din clipa când iubirea, vicleană, m-a robit,
Și arcul și săgeata ce m-a străpuns cumplit,
Și rana până-n suflet adânc sfredelitoare.

Binecuvânt și zvonul stârnit de mine-n lume
Când chem Madona dragă de-atâtea ori pe nume,
Și dorul și suspinul și plânsul ne-ncetat.

Binecuvânt și gândul născut numai de Ea,
Și stihurile-mi toate și osteneala mea
Prin cari iubitei faimă pe veci i-am câștigat.

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Îndrăgostiții pașnici și fără pasiune

Îndragostiții pașnici și fără pasiune
Urăsc lumina zilei și seara o doresc;
Eu totuși simt că seara durerile îmi cresc,
Când dimineața este în ochii-mi o minune!

Căci ziua, în aceeași clipită, cresc înalt,
Cresc două răsărituri: un soare și-un alt soare
Cu frumuseți și raze la fel de izbitoare,
Că pân' și cel din ceruri iubește pe cellalt.

Și razele de soare de cum țâșniră vii,
S-au împlântat în mine cu rădăcină nouă.
De-aceea mult mi-s ele mai dragi decât mi-aș fi.

Și-astfel, e-o luptă-n mine și-s împărțit în două:
Căci liniștea ce ziua mi-o dă, mereu o chem,
Pe când de chinul nopții, ferindu-mă, mă tem.

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Am obosit atâta gândind cum gândul meu...

Am obosit atâta gândind cum gândul meu
Nu obosi să-ți fie doar ție închinat.
Cum singur nu-mi curm traiul acesta blestemat,
Să scap de apăsarea oftatului meu greu?

Cum - lăudându-ți chipul și zâmbetul anume,
Și buclele, și ochii la cari mă tot gândesc -
Nu-mi ostenește graiul, nici vorbe nu-mi lipsesc,
Că pot o zi și-o noapte să te mai strig pe nume?

Cum pașii mei au încă puterea să-nsoțească
Mereu și-oriunde urma și umbra-ți îngerească,
Pierzând zădarnic viața spre-a inimii ruină?

Și dacă stric atâta hârtie și cerneală
Scriind de tine; dacă într-asta-i vreo greșeală,
De vină e Amor, nu arta mea-i de vină!

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Voi ce-ascultați în aste răzlețe rime cum...

Voi ce-ascultați în aste răzlețe rime cum
Cad rând pe rând suspine ce-n anii tinereții,
La ceasul slăbiciunii, au fost un sprijin vieții,
Pe când eram în parte alt om decât acum;

Voi toți, dacă iubirea v-a scos din piept suspine -
Că-n fel și chip aicea mă zbat și plâng avan
Între speranța vană și între chinul van -
Mă veți ierta, și mai mult: veți suferi cu mine!

O, astăzi știu c-adesea întreaga lume rea
A povestit atâta pe socoteala mea,
Că singur eu de mine mă rușinai amarnic.

Astfel, rușinea-i rodul greșelii de-altădată,
Rușinea, pocăința, cunoașterea curată
Că tot ce place lumii e numai vis zădarnic!

sonet de din Sonete, Prolog (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Spirit ales, ce-n jalea lumeștei noastre văi...

Spirit ales, ce-n jalea lumeștei noastre văi,
Dirigui trupul care adăpostește-acum
Un ne-nfricat, eroic și prea-nțelept senior;
Ajuns să porți tu schiptrul onoarei sclipitor

Cu care-ndrumi azi Roma și rătăciții săi,
Și iar o-ntorni spre slava străvechiului ei drum -
Ție-ți vorbesc, căci nu văd într-altă parte-o rază
De-acinstei și virtuții, pierite-n lumea toată,

Nici aflu om ce face rău și se rușinează...
Ce-anume-așteaptă nu știu, nici ce cu sârg dorește
Italia, ce parcă durerea nu-și simțește,

Ea, trândavă, bătrână și înceată.
Dormi-va-n veci? și nimeni nu-și simțește,
Ah, mi-ș înfige mâna în chica ei, s-o doară!

sonet de din Sonete, Către Cola di Rienzo (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează Sebastian Lascăr

Dacă îți plac cele spuse de Sebastian Lascăr, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!