Lista completă
Dacă scoatem din discuție proza poetică și poemele în proză, prozatorul este în primul rând un observator. E cel care dă oamenilor alți oameni, nu pe el însuși. Parcă așa suna crezul literar al unui mare prozator rus (Dostoievski?). Poetul, în schimb, e un pescuitor de perle. E cel care se dă pe sine, după ce a scotocit în mâlul ființei după sâmburele de lumină din adânc. Frumos vorbește despre el Cincinat Pavelescu, în poezia sa, dar eu prefer să văd în opera lui Bizet, "Pescuitorii de perle", metafora cea mai frumoasă și complexă a poetului și a demersului său creator.
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefață (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Vezi ce a mai spus Silvia Velea despre frumusețe
Când și cum am început noi oamenii să ne simțim invadați de simpla prezență a celorlalți? De când n-am mai simțit vecinătatea unui semen al nostru altfel decât prin gardul de la curte, altfel decât prin ușa de la intrare, altfel decât prin curentul de aer pe care îl produce trecerea grăbită și nepăsătoare a trupurilor unul pe lângă celălalt?
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de dragoste
Valul dezgolește coaste aurii în soare
ciuta se mândrește cu zveltele-i picioare
bogat, părul se-nfoaie, fățiș flirtând cu vântul
și negru e ca noaptea, și greu precum e gândul
pielea-i trandafirie, sânii pietroși, de fată
în ochii cristalini luciri de lună joacă
dar când pieri-vor toate și simți că e târziu
tăcută veghe eu la tâmplă am să-ți fiu
să-ți luminez nesomnul viscolit de doruri
cu florile de gheață presate între geamuri
și atunci îți vei aduce aminte, dragul meu
cum peste toate acestea voi fi rămas doar eu
peste ani, peste oameni și peste destin
peste îmbrățisări scuturate - cupe de crin
peste trupuri cărnoase și dulci de femei
mirosind a livezi în floare, de meri
cu fructul necopt, cules prea din vreme
mușcat si-azvârlit într-o ladă de zestre
[...] Citește tot
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Silvia Velea despre lumină, despre timp, despre vânt sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gâlceava fructelor
Pe măsuță, în salon,
lângă o chisea cu miere
și-un pahar plin cu sifon,
rânduite-n fructiere,
roade, care mai de care,
coapte, dulci, aromitoare,
stau grupate după sort:
în prima sunt indigene,
în cealaltă, din import.
Când le vezi cum își zâmbesc
peste-un fir de garofiță,
n-ai zice că pe sub gene
reciproc se socotesc.
Iar eu de-un minut întreg,
așteptând să-mi vină gazda,
dusă după-o linguriță,
mă întreb: Ce să-mi aleg?
[...] Citește tot
fabulă de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
In memoriam
De poet ramân poeziile
fluturi în zbor
luminând cu miile
umbra pădurilor -
de suflet se-alege pulberea
țesut năpârlit
invadat de larvele cărora
aripi nu le-a clocit.
De poet ramân poeziile
amintiri de visător
bântuindu-l cu miile
în prezentul său gol -
sufletul sfârșeste-n mizerie
sortit să moară
de dorul vieții și-al fluturilor
rămași afară...
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Silvia Velea despre suflet sau despre viață
Sunt lașă. Mi-e frică să dau înapoi.
aforism de Silvia Velea (30 iulie 2016)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Prin copii, Dumnezeu ne amintește tot timpul ce ființe frumoase suntem menite să fim.
aforism de Silvia Velea (20 decembrie 2015)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste viscerală
"Ești seara mea!" mi-a spus ea drăgăstos aseară,
"Ești dimineața mea!" îmi susură-n ureche iară,
Și-acum mă-ngrijorez (fără temei?),
La prânz am să fiu oare... prânzul ei?
epigramă de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că îl atingem și ne lăsăm în fiecare clipă atinși de Dumnezeu, însă noi simțim asta doar atunci când suntem fericiți.
aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Dragul meu, acuma tu să-mi spui,
E ceva pe lume să nu moară?
Poți să-ntrebi inima oricui:
E ceva pe lume să nu doară?
Ia aminte, dacă vrei, la vânturi,
Cum mai zboară neînaripate,
Și cum calcă pe pământ foșnind,
Pe vârfuri de frunze scuturate...
De sinceritate ploile vorbesc,
Bunătatea de la meri se-nvață,
A ierta - doar de la zăpezi,
Și statornicia de la viață.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Silvia Velea, adresa este:
