Silvia Velea

Poem de dragoste

Valul dezgoleşte coaste aurii în soare
ciuta se mândreşte cu zveltele-i picioare
bogat, părul se-nfoaie, făţiş flirtând cu vântul
şi negru e ca noaptea, şi greu precum e gândul
pielea-i trandafirie, sânii pietroşi, de fată
în ochii cristalini luciri de lună joacă

dar când pieri-vor toate şi simţi că e târziu
tăcută veghe eu la tâmplă am să-ţi fiu
să-ţi luminez nesomnul viscolit de doruri
cu florile de gheaţă presate între geamuri
şi atunci îţi vei aduce aminte, dragul meu
cum peste toate acestea voi fi rămas doar eu

peste ani, peste oameni şi peste destin
peste îmbrăţisări scuturate - cupe de crin
peste trupuri cărnoase şi dulci de femei
mirosind a livezi în floare, de meri
cu fructul necopt, cules prea din vreme
muşcat si-azvârlit într-o ladă de zestre

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gâlceava fructelor

Pe măsuţă, în salon,
lângă o chisea cu miere
şi-un pahar plin cu sifon,
rânduite-n fructiere,
roade, care mai de care,
coapte, dulci, aromitoare,
stau grupate după sort:
în prima sunt indigene,
în cealaltă, din import.

Când le vezi cum îşi zâmbesc
peste-un fir de garofiţă,
n-ai zice că pe sub gene
reciproc se socotesc.

Iar eu de-un minut întreg,
aşteptând să-mi vină gazda,
dusă după-o linguriţă,
mă întreb: Ce să-mi aleg?

[...] Citeşte tot

fabulă de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam

De poet ramân poeziile
fluturi în zbor
luminând cu miile
umbra pădurilor -

de suflet se-alege pulberea
ţesut năpârlit
invadat de larvele cărora
aripi nu le-a clocit.

De poet ramân poeziile
amintiri de visător
bântuindu-l cu miile
în prezentul său gol -

sufletul sfârşeste-n mizerie
sortit să moară
de dorul vieţii şi-al fluturilor
rămaşi afară...

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt laşă. Mi-e frică să dau înapoi.

aforism de Silvia Velea (30 iulie 2016)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin copii, Dumnezeu ne aminteşte tot timpul ce fiinţe frumoase suntem menite să fim.

aforism de Silvia Velea (20 decembrie 2015)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste viscerală

"Eşti seara mea!" mi-a spus ea drăgăstos aseară,
"Eşti dimineaţa mea!" îmi susură-n ureche iară,
Şi-acum mă-ngrijorez (fără temei?),
La prânz am să fiu oare... prânzul ei?

epigramă de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că îl atingem şi ne lăsăm în fiecare clipă atinşi de Dumnezeu, însă noi simţim asta doar atunci când suntem fericiţi.

aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Dragul meu, acuma tu să-mi spui,
E ceva pe lume să nu moară?
Poţi să-ntrebi inima oricui:
E ceva pe lume să nu doară?

Ia aminte, dacă vrei, la vânturi,
Cum mai zboară neînaripate,
Şi cum calcă pe pământ foşnind,
Pe vârfuri de frunze scuturate...

De sinceritate ploile vorbesc,
Bunătatea de la meri se-nvaţă,
A ierta - doar de la zăpezi,
Şi statornicia de la viaţă.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul de apoi

Mă zguduie un plâns din temelii,
un plâns de măruntaie nepostite,
masa-i bogată, viţelul pe poftite,
cu capu-n piept şi mâinile pitite,
mă zguduie un plâns prin bucurii.

Mesenii cântă, e veselia-n toi,
cui ce-i mai pasă de ce-a fost vreodată?
râd sfinţii cu pungaşii laolaltă,
doar locul meu din cer ar sta să cadă
sub zguduirea plânsului de-apoi...

poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de toamnă

albastrul se scorojeşte
de pe bolta cerului

plouă
cu rămăşiţele pământeşti
ale îngerilor

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!