Traduceri de Mihai Rădulescu
Casa cu fete
Am rătăcit cu dansatori
Și ne-am oprit întrebători
La casa pașilor incerți.
Prin multă vorbă, zarvă, sfadă,
Se auzea până și-n stradă
Un Strauss știut: "Treues liebes Herz".
Se proiectau pe jaluzele
Ușoare umbre, umbre grele,
Grotești, mecanice, ciudate.
Nălucitor se depănau,
Corn și vioara le cântau,
Păreau că-s frunze-n vânt jucate.
Automate marionete,
Siluetatele schelete
Se înlinau într-un cadril.
[...] Citește tot
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celei misterioase
Atâta am visat la tine încât îți pierzi realitatea.
Să mai fie timp să ating acest trup
viu și să sărut pe această gură
nașterea glasului ce-mi e drag? Atât
am visat la tine că brațele-mi obișnuite, când
îți strâng umbra, să se-ntâlnească pe pieptul meu
nu s-ar mai lăsa conduse de conturul
trupului tău, poate. Și că, în fața
aparenței reale a ceea ce mă bântuie și mă
stăpânește de zile și ani, aș
deveni o umbră, fără îndoială. O, balanțe
sentimentale.
Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
fără îndoială, să mă trezesc.
Dorm de-a-n picioarelea, cu trupul expus la toate
aparențele vieții și iubirii
iar ție, singura care ai însemnătate
astăzi pentru mine,
ți-aș putea atinge fruntea și
buzele mai puțin decât cele dintâi buze
[...] Citește tot
poezie clasică de Robert Desnos, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cavalerul
Călare și tăcut, mascatul cavaler,
Dezastrul, m-a străpuns cu sulița de fier.
Și sângele-mi țâșni cu-o roșie vigoare,
Evaporându-se apoi, prin flori, la soare.
Mi-nchise ochii umbra, de-un strigăt năpădit,
Bătrâna-mi inimă muri, fior cumplit.
Și cavalerul Dezastru veni aproape,
Descălecă, mă-atinse pe pleoape.
Prin rană degetul metalic și-l petrece
Pe când cu vocea dură-enunță a sa lege.
De degetul de fier abia atinsă, iată
O inimă am iar, trufașă și curată.
Și credincioasă curățiilor divine,
Bătu iar inima poruncilor în mine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oboseala
Mai blândă, tot mai blândă, ci mai blândă-mi fii!
Iubirea mea, umbrește-ți febra luxuriantă.
Chiar și-n tăria patimii, vezi, orice-amantă,
Ca și o soră, pacea află-a dobândi.
Mai galeșă, cu mângâierea consolantă,
Suspin domol, priviri legănătoare. Și,
Știi, taina îmbrățișării, spasmul, nu e zi
Să fie cum e un sărut de fascinantă!
În sufletu-ți, copilă, vorba mi-o întorni,
Sălbaticul tău sânge-ntr-una sună-n corn!...
Ci ducă-se-n cerșit! Ce-ți pasă dacă sună?
Să ținem fruntea lângă frunte, mâna-n mână,
Fă-mi jurăminte ce-i călca-ntr-o săptămână!
Și hai să plângem, tu, micuța mea nebună!
sonet de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zebra
Zebra, calul din tenebre,
Saltă, ochiul și-l închide,
Sună, sună din vertebre,
Când nechează parcă râde.
Din grajd iese-n Barbaria
Să-nghită toată preeria
Și vrăjită ierbăria;
Dar din temniță pe piele
I-au rămas dungi de zăbrele.
poezie celebră de Robert Desnos din Cantafabule (Chantefables) (1945), traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odat' ca niciodat'-o frunză
A fost ca niciodat'-o frunză
A fost ca niciodată-o frunză cu liniile ei.
Linia vieții
Linia norocului
Linia inimii.
A fost ca niciodat'-un ram la capătul frunzei,
Linie bifurcată, semn al vieții
Semnul norocului
Semnul inimii.
A fost ca niciodat' la capătul ramului un copac.
Un copac vrednic de viață
Vrednic de noroc
Vrednic de inimă.
Inimă gravată, împunsă, străpunsă.
Un arbore pe care nimeni nu l-a văzut vreodat'.
Au fost ca niciodată rădăcini la capătul arborelui.
[...] Citește tot
poezie celebră de Robert Desnos din Acești mari poeți mici, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Green
Și iată fructe, flori, și ramuri, și o frunză,
Mai e și inima-mi ce pentru tine bate,
Umilului meu dar să cați să-i afli-o scuză,
Să nu îl farmi cu mâna albă și curată.
Vin, răsbătut de picături de rouă dese,
De vântul dimineții înghețând pe frunte.
Îngăduie-oboselii reculese
Ca să viseze-odihnitoare clipe scumpe.
Pe sânul tânăr zbuciumul mi-adună
Răsună ca-ntr-o scoică ultimul sărut:
Vrea fruntea-mi pace, de trecu furtuna bună,
Să dorm și eu, de te-odihnești în așternut.
poezie celebră de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laeti et Errabundi
Voiajurile intrepide
(Ce grea odihna pare azi!)
Cu steamere și cu rapide.
(La ce-mi slujește-at home-ul gras?)
Mergeam haihui mai ții tu minte,
Tu, călător pierit în cale
Sorbiți de aerul fierbinte,
Fantome, două, joviale!
Cu pasiunile hrănite
Cu-obrăznicie peste poate,
Cinsteam vacanțe înmiite.
Iar simțurile, ponderate,
Dau tinerețe, înfrățire,
Și inimile slobozite
De a muierii miluire,
Prejudecată părăsită,
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gaspar Hauser cântă
Mă-nfățișez, tăcut orfan,
De înșiși ochii-mi zăpăcit,
Orașelor; nu m-au găsit
Pe-a lor măsură de viclean.
La douăzeci de ani curios! ,
Cu dragostea muncesc prin oase
Numai femeile frumoase;
Dar ele n-au spus că-s frumos.
N-am nici o patrie așternut
Și nici nu sunt prea îndrăzneț,
Dar n-am dorit al luptei preț
Eu morții tot nu i-am plăcut.
Născut, îmi pare, în zadar,
Că-i prea devreme sau târziu,
Vă spun cinstit, nici eu nu știu;
Rugați-vă pentru Gaspard.
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!