Lista completă
Celei misterioase
Atâta am visat la tine încât îți pierzi realitatea.
Să mai fie timp să ating acest trup
viu și să sărut pe această gură
nașterea glasului ce-mi e drag? Atât
am visat la tine că brațele-mi obișnuite, când
îți strâng umbra, să se-ntâlnească pe pieptul meu
nu s-ar mai lăsa conduse de conturul
trupului tău, poate. Și că, în fața
aparenței reale a ceea ce mă bântuie și mă
stăpânește de zile și ani, aș
deveni o umbră, fără îndoială. O, balanțe
sentimentale.
Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
fără îndoială, să mă trezesc.
Dorm de-a-n picioarelea, cu trupul expus la toate
aparențele vieții și iubirii
iar ție, singura care ai însemnătate
astăzi pentru mine,
ți-aș putea atinge fruntea și
buzele mai puțin decât cele dintâi buze
[...] Citește tot
poezie clasică de Robert Desnos, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Atât de mult te-am visat (fragment)
Atât de mult te-am visat și de tare,
Atâta am mers, atât am vorbit,
Atât de dragă mi-a fost umbra ta,
Că nu mi-a mai rămas din tine nimic.
Nu mi-a rămas decât să fiu umbră-ntre umbre,
Să fiu de-o sută de ori mai umbră ca umbra,
Să fiu umbra care o să vină și-o să revină în viața-nsorită.
poezie clasică de Robert Desnos, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zebra
Zebra, calul din tenebre,
Saltă, ochiul și-l închide,
Sună, sună din vertebre,
Când nechează parcă râde.
Din grajd iese-n Barbaria
Să-nghită toată preeria
Și vrăjită ierbăria;
Dar din temniță pe piele
I-au rămas dungi de zăbrele.
poezie celebră de Robert Desnos din Cantafabule (Chantefables) (1945), traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odat' ca niciodat'-o frunză
A fost ca niciodat'-o frunză
A fost ca niciodată-o frunză cu liniile ei.
Linia vieții
Linia norocului
Linia inimii.
A fost ca niciodat'-un ram la capătul frunzei,
Linie bifurcată, semn al vieții
Semnul norocului
Semnul inimii.
A fost ca niciodat' la capătul ramului un copac.
Un copac vrednic de viață
Vrednic de noroc
Vrednic de inimă.
Inimă gravată, împunsă, străpunsă.
Un arbore pe care nimeni nu l-a văzut vreodat'.
Au fost ca niciodată rădăcini la capătul arborelui.
[...] Citește tot
poezie celebră de Robert Desnos din Acești mari poeți mici, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Furnica
O furnică lungă de optsprezece metri
Cu pălărie pe cap,
Nu există; nu, nu există.
O furnică să tragă un car
Plin cu pinguini și rațe
Nu există; nu, nu există.
O furnică să vorbească franțuzește,
Să vorbească latina și javaneza,
Nu există; nu, nu există.
Hei! De ce nu?
poezie clasică de Robert Desnos din Cantafabule (Chantefables) (1945), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără a insista asupra caracterului perfect genial al manifestărilor anumitor nebuni, în măsura în care suntem apți să le apreciem, afirmăm legitimitatea absolută a concepției lor despre realitate și a tuturor actelor care decurg de aici.
citat clasic din Robert Desnos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Robert Desnos, adresa este: