Traduceri de Leo Butnaru
Concluzie
Iubirea nu o vor ruina
nici certurile și
nici orice depărtări.
Ea e împlinită
cumpănită
verificată.
Rostind solemn versu-ntraripat
jur -
iubesc neabătut
și cu adevărat!
poezie clasică de Vladimir Maiakovski, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Eu si Napoleon" de Vladimir Maiakovski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cerbii negri
Apele șușotesc la urechea cerului.
Cerbilor, voi ați sărit spațiul milenar,
Tenebrele stâncii la mângâierile văzduhului.
Vânătorul ce v-a doborât, geniul ce v-a văzut,
Ca eu să le iubesc pasiunea, de pe largul meu țărm!
Și dacă aș fi avut ochii lor, deodată la ce aș spera?
poezie clasică de Rene Char, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte cu lună (peisaj)
Va fi și luna.
Deja
puțin chiar este.
Dar, iat-o, plină atârnând în văzduh,
peste creste.
Probabil, astfel dumnezeu răscolește
cu o minunată
linguriță de argint
în a stelelor zeamă de pește.
poezie clasică de Vladimir Maiakovski, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri despre Moscova
Cu roșu ciorchine
Era scorușu-aprins.
Iar frunzele cădeau.
Eu mă născui ca-n vis.
A dispută sute
De clopote-n azur.
Era sâmbăta lui
Ioan Gură de Aur.
Mie și până azi
Să rumeg îmi vine
Jarul din scoruș,
Amarul ciorchine.
poezie clasică de Marina Țvetaeva, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
În auto(mobil)
"Ce noapte fermecătoare!"
"Asta-i cea
(arată spre duduie),
care-a fost aseară, -
ar fi chiar ea?"
Spuseră pe trotuar:
"Mai că
se răsturnă peste șine
cea
pe care o știi".
Dintr-o dată, orașul se scrânti.
Beat urcă pe pălării.
Firmele-și căscară mirarea
precum gura, spăimos.
Scuipară
ba "O",
ba "S".
Iar pe culme,
unde se bocea întunecat
și orașul
[...] Citește tot
poezie clasică de Vladimir Maiakovski (1913), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leningrad
Revenii în orașul meu, pân-la lacrimi cunoscut, în toate,
Până la nervuri, până la ale copilului "maimuțe" umflate.
Te-ai întors aici, așadar înghite cât mai mult și repede
Untura de pește din fluviale felinare leningrădene.
Află urgent ziulica de decembrie, în care din nou
Grețos strop de dohot e mestecat în gălbenuș de ou.
Petersburg! Eu încă nu vreau, nu vreau să mor;
Tu ai toate numerele mele de telefon neliniștitor.
Petersburg! Eu mai am încă multe, multe adrese
La care voi găsi ale morților glasuri stinse, funeste.
Eu trăiesc pe o scară neagră, și în tâmplă, de ori o mie,
Mă lovește, rupt cu tot cu carne, zbârnâitul de soneie,
Și noaptea-ntregă aștept oaspeți scumpi să vină pe cărărușă,
Noapte-ntreagă mișcând din cătușele lănțișorului de la ușă.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1930), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul-pasăre mort și bizonul trăgând să moară
Lung corp care întruchipase entuziasmul exigent,
În prezent perpendicular pe rănitul Brut.
O, răpusule fără măruntaie!
Doborât de cel ce fusese mahăr și care, împăcat, moare;
El, dansatorul abisului, duh, mereu gata de-a naște,
Pasăre și fruct perverse de magii cu cruzime salvate.
poezie clasică de Rene Char, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciuna
În mână cu lumânare fumegând a venin,
Intru în izba minciunii cu șase degete:
Ia să privesc și eu la tine, pe îndelete,
Căci va trebui să stau în coșciugul de pin.
Iar ea, de sub laviță, unde-mi scoate, cuminte,
Ciuperci sărate, marinate,
Iar ea din burice de prunci, răsucite,
Îmi pune fiertură dinainte.
De-oi vrea, zice, aș putea să-ți mai dau. De-oi... -
Ei, dar eu nici că suflu, nu-s bucuros.
Zbughi! spre prag, dar, vai, dureros,
Ea mi se-ncleaștă în umăr, trâgându-mă-napoi.
Păduchi și pustiu e la ea, șoareci și nici un - pis! -
Semidormitor, semicazarmă, semiînchisoare...
Nu te uita, e gustoasă, gustoasă exotica mâncare...
Căci, cumetre, și eu sunt la fel, gustoasă. Nimic de zis...
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Și noaptea asta, ajută-mi, Doamne, să rămân viu,
Căci mă tem pentru viață, pentru roaba ta anume...
De trăiești în Petersburg - parcă-ai dormi-ntr-un sicriu.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Genele-nghimpă. În piept - lacrimă-n clocot.
Presimt fără frică, va fi furtună, vuiet și ropot.
Cineva străin mă tot grăbește orice a uita,
E sufocant - dar, totuși, pân' la moarte să trăiesc aș vrea.
De pe scânduri ridicat la-ntâiul sunet ce-a răsunat,
Sălbatic și somnoros mai privind în jur, amânat,
Uite că pufăicuța cântă un zgrunzuros refren
La ceasul, când peste-nchisoare se-nzorește tern.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!