Traduceri de Aurel Covaci
* * *
Fermecătoare, fermecată,
Visând în miezul zilei știme,
Dormind mă vede lumea toată,
Dar somnoroasă nimeni, nime.
Cum vise mi se tot perindă
În față, ziua, uniform,
Cum noaptea lenea mă colindă,
Nu dorm... Sunt umbră suferindă
Peste prietenii ce dorm.
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (30 mai 1920), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
