Traduceri de Ștefan Augustin Doinaș

Odă secretă
Cădere-augustă, dulce fine,
Uitare-a luptelor, extaz,
Când, după dans, în ierburi fine
Se lasă corpul de atlaz.
Nicicând asemeni vreo licoare
Ca aștrii-acestei veri ce bat
Pe-o frunte-n boabe de sudoare
Triumful nu și l-a serbat!
Însă atins de-Amurgu-n facle
Acest corp, mare-n făptuiri,
Dansând, strivindu-l pe Heracle,
E doar un vraf de trandafiri!
Dormi, pași stelari să-ți bea ecoul,
Biruitor încet desprins,
Căci Hidra una cu ecoul
Peste nemargini s-a întins...
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Valery din Farmece, traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Neliniște
Nu vin în seara-asta să-ți birui trupul, fiară
În care-o gintă-și mână păcatul, nici să-asmut
În pletele-ți impure o patimă amară,
Plictisul incurabil ce-l vărs într-un sărut.
Cer patului tău somnul adânc și fără umbre
Plutind sub remușcarea cu pluș deconcertant,
Și-n care guști ecoul minciunii tale sumbre,
Tu care știi ca morții mai mult despre neant.
Căci Viciul, care-mi roade noblețea din vechime,
Mi-a pus ca ție semnul sterilității sale,
Ci-n timp ce sânu-ți rece ascunde protector
O inimă neatinsă de colții vreunei crime,
Eu fug sleit și palid, gonit de giulgiuri pale,
Și nu pot să dorm singur de spaimă că-am să mor.
sonet de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dedicație
Vă-ntoarceți iar, figuri sfios-plăpânde,
Ce-n ochiul vag de timpuriu m-ați nins;
Să vă rețin, acum, abia născânde?
De-acest miraj mai sunt eu azi atins?
Cum vă-mbulziți! ei bine, creșteți blânde
Din fum și ceață-n juru-mi dinadins;
Cutremurat mi-e pieptul tinerește
De suflul vrajei ce vă urmărește.
Voioase zile-mi ies cu voi în cale
Și-atâtea umbre dragi se-ntorc tăcut;
Ca basme-aproape stinse vin agale
Prietenia, cel dintâi sărut;
Și iar mi-e fraged chinul, sună-a jale
Al vieții labirintic drum pierdut,
Numind pe bunii, ce, mințiți de soarte
Cu ore-alese, mă-ntrecură-n moarte.
Ei n-aud noul câtec ce-i îmbie,
Cei scumpi, cărora-ntâiul le-am cântat;
[...] Citește tot
poezie celebră de Goethe din piesa de teatru Faust (1982), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Falsa moartă
Cu umilință, tandru, peste-un mormânt ardent,
Pe-un insensibil monument
Pe care-a ta splendoare-l formează obosită
Din umbre, vis, pasiune risipită,
Eu mor, eu mor de-asupra, mă surp și cad afund;
Însă abia mă nărui peste mormântul scund,
A cărui masă-nchisă spre scrum mi-atrage fața,
Că moarta-aceasta falsă, -n care se-ntoarce viața,
Zvâcnind, deschide ochii, mă mușcă și mă ia,
Și ne-ncetat îmi smulge o nouă moarte-n ea
Mai prețioasă decât viața.
poezie clasică de Paul Valery din Farmece (1922), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Torcătoarea
Stând dreaptă, torcătoarea-n fereastra azurată
Unde grădina melodioasă-adoarme lină;
Vârtelnița cea veche tot sforăind o-mbată.
Sătulă, bând azurul, să pieptene-o calină
Șuviță, care-n mâna sfioasă i se-mbie,
Ea stă visând și micul ei cap treptat se-nclină.
Un pom și purul aer urzesc o sursă vie
Ce, suspendată zilei, stropește din plăcere
Cu pierderi de petale grădina-n trândăvie.
O tijă,-n care vântul fugar odihnă cere,
Își pleacă-n van salutul de grație-nstelată,
Cedându-și roza vechei vârtelniți în tăcere.
Dar adormita toarce o lână izolată;
Misterioasă, umbra gingașă i se țese
Prin degetele fine, și care-adorm, filată.
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Valery din Album de versuri vechi (1920), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cântecul destinului
În lumină înaltă umblați
Pe un dulce tărâm, fericite voi, Genii!
Strălucite, zeiești adieri
Ușor vă ating,
Ca degetele femeii la harpă
Sfintele strune.
Fără ursită, precum adormitul
Copil, respiră Cereștii;
Cast ocrotit
Într-un mugur de rând
Înflorește de-a pururea
Spiritul lor,
Iar ochii, preafericiții,
Privesc în tăcută
Pe veci claritate.
Ci nouă nu ni-e lăsată
În niciun loc alinarea,
Se petrec și se surpă
[...] Citește tot
poezie celebră de Friedrich Holderlin, traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea are virtuțile apei
Iubita mea are virtuțile apei: un surâs clar, un gest curgător, o voce pură care cântă strop de strop.
Când uneori - fără să vreau - un foc s-aprinde în ochii mei, ea știe cum să mi-l stârnească-nfiorat: apă zvârlită pe cărbuni aprinși.
Apa mea vie, iat-o toată împrăștiată în țărână.
Alunecă, îmi scapă; și mor de sete, și într-una alerg după ea.
Din palme-mi fac căuș. Cu amândouă mâinile o stăvilesc, o strâng și-o duc la buze:
Și înghit un pumn de mocirlă.
poezie celebră de Victor Segalen din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul VI
Vedem cum moare-un lucru-nsuflețit,
Când sufletul de corp i se desparte;
Sunt corpul, tu ești cea mai bună parte:
Unde te-ai dus, o! suflet mult iubit?
Nu mă lăsa sleită și departe,
Ca să m-ajuți când totul s-a sfârșit,
Să nu-ți lași corpu-acestui joc greșit:
Redă-i tu partea lui cea fără moarte.
Dar fă, iubitule, ca întâlnirea
Să nu primejduiască fericirea
Și nu asprimea să-i deschidă drum,
Nici patima, ci grația sfioasă
Spre mine-ntoarcă fața ta frumoasă,
Cândva-ncruntată, zâmbitoare-acum.
sonet de Louise Labe, traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri înscrise pe o bibliotecă pentru Alidor Delizant
Umanul zbor și nobil zace-aici
Cu-aceste cărți cenușă-ncovoiată
Ca s-o eliberezi în aer toată
Se cade-n mână una s-o ridici.
poezie celebră de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Extazul
Acolo unde, ca o pernă-n pat,
Poiana se umfla pentru-a susține
Al purei violete cap plecat,
Unul comoară celuilalt, cu tine
Eram întins. Unite-ntr-un balsam
Curgând din ele, mâinile în pace
Și ochii, împreună, ni-i lăsam
Pe-un fir unic pe care fusu-l toarce,
Acest altoi de mâini era, acum,
Singurul mod al nostru de-a fi una,
Iar chipurile-n ochi, născând ca-n fum,
Unicul mod de a procrea într-una.
Cum Soarta, între două mari oștiri,
Întârzie nesigura izbândă,
(Ieșind din trupuri, pentru convorbiri)
Stăteau a noastre suflete la pândă.
Și-n timp ce ele discutau, noi doi
Zăceam ca niște statui pe morminte;
O zi am stat așa, iar între noi
N-au fluturat, cât a fost zi, cuvinte.
[...] Citește tot
poezie celebră de John Donne din Sunete fundamentale, traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

