Traduceri de Ștefan Augustin Doinaș, pagina 2
Feerie
Luna subțire varsă un fraged licăr sacru,
O-ntreagă fustă dintr-un țesut de-arginturi fin,
Pe fundament de marmuri unde apare lin
Umbra purtând o trenă de perle-n voal de nacru.
Pe mătăsoase lebezi ce-ating de-un stuf opac
Carena lor de pană aproape luminoasă,
Ea desfrunzește-o roză de nea funinginoasă
Ale cărei petale scriu cercuri largi pe lac...
E vie?... Ce deșerturi de stinsă voluptate
În care apa-n lame abia zvâcnind mai bate,
Uzând secretul prag din ecouri de cristal...
Carnația confuză de roze moi deodată
Se-nfioară, când un strigăt de diamant fatal
Crapă cu-un fir de ziuă marea poveste toată.
sonet de Paul Valery din Album de versuri vechi (1920), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numele
Zori pure. Orizontul
Pleoapele-și deschide
Să vadă. Ce? Vechi nume.
Stau calme pe patina
Lucrurilor. Și astăzi
Roza se cheamă încă
Tot roză, și-amintirea
Trecerii sale, grabă.
Zor de-a trăi mai mult.
Spre lungi iubiri ne-avântă
Această forță aspră
A Clipei cu pas sprinten
Care-atingându-și ținta
Fuge strigând: Nainte!
Atenție! Atenție!
Voi fi! Voi fi! Voi fi!
[...] Citește tot
poezie celebră de Jorge Guillen din Sunete fundamentale, traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satir ce nu știi...
Satir ce nu știi să dezmierzi
Și urmărești pe lângă bruna
Și Nimfa aprigă, le pierzi.
Extaz există doar cu una.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Silvan de-ntâia răsuflare...
Silvan de-ntâia răsuflare
De știi pe flaut iscusi
Auzi lumina-ntreagă care
O suflă-ntr-însul Debussy.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din salt și crupă...
Din salt și crupă-naripat
Între cristale efemere
Fără-a-nflori amar veghere
Gâtu-ncetează ignorat.
Știu bine că n-am fost chemat
Din două guri sorbind plăcere
Nicicând aceleeași Himere
Eu, silf pe-acest plafon brumat!
Potirul pur în care-nvie
Doar nesecata văduvie
Agonizează dar nu vrea
Naiv sărut dintre funebre!
Să-și piardă răsuflarea-n ea
Vestind o roză în tenebre.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!