Lista completă, pagina 94
Sonetul 80
O! Cât de mic mă simt când scriu de tine
Știind c-un spirit mai înalt te cântă
Și cu putere-n slavă el te ține,
Iar eu stau mut, căci versul nu-mi cuvântă.
Tu ești precum oceanul ca valoare
Pe tine multe pânze navighează,
Dar barca mea e mică, a lui mare
Și pe întinsul tău mă eclipsează.
Dar chiar și-o apă mică-mi dă plutire
Atunci când el despică profunzimea;
Ori mă zdrobesc de-atâta zguduire
Când nava lui se îngâmfă cu mărimea.
El înflorește, eu îmi văd sfârșitul,
Însă e rău că m-a distrus iubitul.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi William Shakespeare despre versuri, despre valoare, despre poezie, despre muzică, despre iubire, despre flori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sonetul 98
Departe-am fost de tine-n primăvară
Când mândru' April, cu haina lui bălțată,
A întinerit tot ce era pe-afară,
Pe când Saturn râdea cu fața-i toată.
Însă nici cânt de păsări, nici vreo floare
Din cele cu parfumuri diferite
Nu mi-au rostit povești încântătoare,
Ca să le smulg din locuri însorite.
Nici crinul alb nu mi-a adus uimire,
Nici trandafirul roșu la culoare,
Pentru că-ți semănau bine la fire,
Căci le erai model și desfătare.
Dar îmi părea că-i iarnă fără tine,
Iar ele-s umbra ta în ochi la mine.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și William Shakespeare despre primăvară sau despre mândrie
Sonetul 104
Frumos amic, tu nu poți fi bătrân
Splendoarea ta-i la fel ca prima dată,
Deși trei ierni, la recele lor sân,
Au strâns după trei veri pădurea toată.
Trei primăveri în toamnă s-au schimbat
Ca într-o procesiune sezonală
Și trei de-April în Iunie au zburat
De când am dat cu ochii de-a ta fală.
Și totuși, ca o limbă pe cadran,
Splendoarea ora încet ți-o șterpelește
Și că tu nu te schimbi, eu cred în van,
Căci tu te treci și ochiul se-amăgește.
De-aceea mă și tem, că te-ai născut,
Dar frumusețea ta-i un bun pierdut.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și William Shakespeare despre schimbare, despre ochi, despre frumusețe, despre timp sau despre prietenie
Sonetul 83
Să fii pictat, văd că n-ai trebuință
De-aceea nu întreprind acest demers,
Dar n-am crezut că este cu putință
Să întreci cu mult descrierea din vers.
Deci nu te-am prezentat din neglijență
Cum ar fi trebuit, dar tu trăiești
S-arăți că pana, câtă decadență,
Nu poate spune cât de mândru ești.
Mi-ai socotit tăcerea ca o vină,
Dar e mai drept să nu scot un cuvânt
Căci dacă tac, splendoarea ta-i deplină
Când alții-n loc de viață-ți fac mormânt.
Și-un singur ochi de-al tău mai viu devine
Decât ce-au scris cei doi poeți de tine.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și William Shakespeare despre vinovăție, despre viață, despre tăcere, despre devenire sau despre cuvinte
Sonetul 142
Iubirea mi-e păcat, virtutea ta e ura,
Urăști al meu cusur, iubirea imorală,
Dar dacă ai putea să-mi înțelegi tortura,
Atunci m-ai lăuda, nu mi-ai face morală.
Căci nu aș suporta să mă muștruluiască
Buzele tale roșii care-au călcat un cod,
Ca și-ale mele, false iubiri vrând să stârnească
Și i-au lipsit pe alții de-al patului sfânt rod.
Aș vrea să te iubesc cum inima-ți iubește
Pe-aceia ce-i privești; de ochii mei nu-ți place;
Sădește mila-n suflet, acolo ea va crește
Și într-o bună zi, mila ți se va-ntoarce.
Dar pentru că-ți dorești ce tu ascunzi de mine,
Fie să nu primești ce crezi că-ți aparține!
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și William Shakespeare despre suflet, despre sfinți, despre sfințenie sau despre laudă
Sonet XXX
Când în gândurile mele rechem din întunericul tăcerii,
Atât de des, amintirea altor vremuri, de demult trecute,*
Suspin după lucruri de dincolo de pânzele vederii,
Din doruri vechi curg lacrimi noi pentru cele-n veci pierdute.
Apoi, cu ochi uscați de plâns, arunc o privire
În fiecare vis spre prietenii răpiți de mâna vitregă a sorții
Și tânjesc din nou după aceeași imposibilă iubire,
Și-mi este dor de toți cei ascunși de neagra noapte-a morții:
Mă întristez pentru toate florile durerilor neofilite
De-altădată, la nenorocirile trecute mă-ntorc iarăși
Jelind niște păcate care-au mai fost cândva jelite
Și, deși plătite, le mai plătesc o dată. Am fost tovarăși.
Dar de câte ori mă gândesc la tine, prieten drag, toate
Pierderile mele parcă nici n-au fost, iar regretele-s uitate.
[...] Citește tot
poezie de William Shakespeare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și William Shakespeare despre plată, despre dor, despre înțelepciune sau despre visare
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din William Shakespeare, adresa este: