Lista completă, pagina 4
Ești pasărea Liră sau doar instrument?
Lira din adâncul haosului,
căzută pe drumul spre nicăieri,
cântă cu sufletu-i negru romanța,
compromisul, tăcerea, nemângâieri.
Noaptea-și ridică, oarbă, cortina,
arătându-se lumii pline de glorii
zidește manolic în aeru-nalt
pasărea Liră din false victorii.
Ești cuvântul nomad pe zăpezile vieții?
O capcană cu tălpi, răzvrătit - rătăcite?
Orizontul alb-astru la-nălțimea tristeții?
Eroină căzută-ntre toți vinovații?
Halucinații cu mâini abia-naripate,
se zbat, amețite, să-ți împlinească zborul...
lovind pianul de albul clapelor despuiate
rămas în total dezacord cu decorul.
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Elena Toma despre viață
Manechin fără cap
strălucești egal în pătratul de noapte
împodobești sicrie cu forme grațioase
deslegi de păcate simțurile
ești cea mai îndrăzneață apoteoză
a sexelor incert conturate
Dumnezeul din tine își depune omagiul
înaintea amantilor uimești
nevinovatele flori și irizând
vraja poetică o micșorezi
o faci ridicolă
se înfioară iarba sub tălpile reci
vântul țâșnește printre cioturi de ram
iluzie mergătoare îți legeni pe brațe
arse de praf amintirile
la picioare ți-ajunge spuma de val
mor ingerii în bătăia fumurie a pleoapelor
viață manechin fără cap
uitat într-o vitrină speriată
de luminile false
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate mă inviți la dans?!?...
m-am născut păpușăreasă
din mirări comune ale
nebunilor care mi-au zămislit
dincolo de voința mea
atâtea lucruri nesupuse
fac reverențe
odată cu păpușile
obosită de rostul sunetelor
încadrate în fărădelegi
când mă așez în fața lumii
privind-o impertinent,
ca ea, cu fața
mânjită de sânge
în această risipă de
mișcări mecanice
m-am născut păpușăreasă
decăzută din înțelesuri
biată șa fără cal
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Toma despre timp
Nebunii permise
te aștept în casa înaltă a cuvintelor
călătoare într-un ritual unic
să căutăm forma rotundă a culorii
ce se zbate în cromatici aeriene
ridicate pe scara sentimentelor suprasaturate
printre nuanțe și înțelesuri absconse
te aștept să rememorăm
sensul luminii confuze
iluzii ce visează la victorie deși cad obosite
la marginea împlinirii cu trup mirosind a dăruire
sub liniștea impunătoare a dimineții
trezită în orizonturi diferite
te aștept la jumătatea rugăciunii
oarbă într-o singură bătaie a orologiului
ce își revarsă minutele
să perpetuăm cuvinte
împărțite de la sine la porțile prezentului
împovărat de nebunii permise
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Toma despre cuvinte sau despre prezent
Nimic nu este întâmplător!...
desfătare a pământului
căzută din alb-astru
noaptea
rostuiește un alt răsărit
trecând peste vechi ritualuri
cu forme nedefinite
rămase la periferia timpului
față în față
prizoniere în pătratul cu gratii la fereastră
devenim importante
uităm unde suntem
copleșite de nostalgice premoniții
ce ne surprind
în trecerea permenentă a secundelor
nimic nu este întâmplător
îmi spune ignorând alte opțiuni
proptindu-mă cu spatele
la lumea pierdută înlăuntrul căreia
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Toma despre noapte sau despre zâmbet
La granița începuturilor
există o linie de sosire
a răsăritului dintre gândurile tale.
doresc să-ți fiu rază.
să smulg din coasta orizontului
roșu aprins așezat pe buze
atunci când rostești cuvinte
dezvelite într-o înțelepciune aparte.
zâmbetul scârțâie în colțul gurii
intrigat de această cursă
aparent fără obstacole,
trasată în curbe,
ca pentru noi,
inocenți,
la granița începuturilor
cu dinți de lapte
gravată ostentativ pe zidul dinspre
armonia care ne poate face fericiți.
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidit manolic
ai devenit o legendă a simțului ce râde
cu roi de guri știrbe
însetate să bea lumina flăcărilor plete
ce se scurg pe umeri
noaptea freamătă acoperită de noi
ca de o glorie și tu ...taci?!
este greu dincolo de alunecarea de tine însuți
crezi în ancora din ochi lăsată spre mine
drept țărm de debarcare
speri să răsădim flori de piatră la polii globului
căzuți în abisuri mă privești nu scoți un cuvânt
mă îngheți în trecerea asta
peste pardoseala lumii
trupul de vârsta plină de muguri
doare cu lacrimi prelinse
în vremea marilor iubiri
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cine mi-a luat cuvântul?!...
era zvelt, cam oacheș și atât de cuminte!
privindu-l din toate părțile părea
o hartă sau simfonie
experiență simplă, amestec de silabe
cu litere în așteptare
amalgam de sunete stinse.
neașteptat, trăindu-și libertatea în tihnă,
părea puțin obosit de înconjurul celor
ce-mi trec prin minte
atât de goale și reci
în această lume cu pielea întoarsă
ba pe față, ba pe dos
mi-a cerut să-l las
într-o formă a gândului
poetizat peisaj nocturn
pe pagina lui să doarmă,
să-și poată lua sensul de la capăt
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai bine fără dor!...
Am prins dorul de picioare
l-am aruncat de la parterul meu
lipsit de protecție
în fața violatorilor de domiciliu.
M-a speriat chipul lui nou
privindu-mi în suflet
de parcă ar fi venit să mă ia
din clipele rotite concentirc
trăite ca un personaj nefolositor.
Plictisit, căzut în genunchi
scâncește printre întâmplări simple
cu fruntea plecată
izbitor de singur, ca mine,
în toată această mascaradă
pigmentată cu mulți dulăi lătrând
la umbra amintirilor.
Începe o nouă zi
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Finalul unei nopți de dragoste beată
eram atât de aproape unul de celălalt
veniți din lumi diferite în care timpul
rămăsese pe loc agățat de inimile noastre
ne despărțea diagonala crescută în unghiuri egale
ne despărțeau cuvintele mele trezite fără identitate
îmi vorbeai despre fericire liniște bla-bla
deși liniștea o aflăm după ce murim
până atunci doar credem că știm ce înseamnă
fericirea n-are o adresă exactă
viața este ca o cutie cu bomboane de ciocolată
noi figurine pierdute-ntr-un sărut
să ne oprim aici
nu îți pot da veșnicia
răsuflă gândurile tale gâfâind
ca în finalul unei nopți de dragoste beată
aici
unde
tardiv
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Elena Toma, adresa este: