Lista completă, pagina 3
Jocul gândurilor aprinse
o pană ruptă din timpul rănit
putrezită de zbor
a devenit îmblânzitor de cuvinte
flămândă de nemurire ar vrea să scrie
despre ochii linși de priviri
dar obosită stă înclinată
pe strigătul din pagina albă
pradă nopții cu brațe nevăzute
în jocul gândurilor aprinse ce ard
ca un Dumnezeu al flăcărilor
simțurile noastre abia dezmorțite bat la poarta luminii
ochiul demn plânge
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Elena Toma despre timp sau despre noapte
Oul neîntâmplat
priveam rotundul Terrei
încercând să-i opresc răsucirea
ca să mă nasc mai repede
ochii întindeau trepte de piatră
înecându-și lacrima în pântecul ars
căutam cifra 0 să mă sprijin de linia curbă
căutam să fiu o literă
sau zâna din basme
pana de scris a cuvintelor
născute-naintea mea
rostogolite-n oul de lut mergător
silabele m-aruncă printre cuvinte
câtă durere geme în coaja plesnită
câtă iubire suspină alt ou
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Toma despre cuvinte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fantezie fără întrerupere
m-a născut o rază printre degete lungi
ale soarelui cu prelungiri de sfinți
așezat în cripta unei piramide
obosită de lumină ca după naștere
și-a înăbușit geamătul scâncit
în privirile mele decolorate
mă roteam într-un punct bastrad
lăsându-mi umbra de glicerină
ca un protest împortiva moralei explicite
am încercat să mă ridic în aerul transparent
ca unghiul de percepție a lumii
dornică să rămân o conștiință autentică
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căzute din mersul pe sârmă
ai deschis ușa amintirilor
dincolo de mersul pe sârmă al gândurilor
păcătoase revoltate de neliniștea dimineții
mâna ta se plimbă în lung și-n lat
atinge forma pustiitoare a cuvintelor
mascate pentru viață marele bal
un cuvânt mă întreabă ceva
sparge pojghița de gheață a tăcerii
cred că e beat nu înțeleg nimic din tulbura nostalgie
pleoapele-i devin aripi
diafană zămislire separată de întâmplări
căzute din mersul pe sârmă al amintirilor
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Toma despre viață
Nu am curaj s-o ating!
căzută în afara paginii de scris
m-am trezit agățată de semnul mirării înfipt
întrun colț încăpățânat să mă țină la înălțime
în neprevăzuta cădere mă poate salva doar hazliul situației
ca un miracol cu mâinile streașină rumoarea privea spre punctul de sprijin
m-am trezit din vis pe o pagină de început suspendată pe un miez de noapte rătăcită
încotro să mă-ndrept
nimeni nu-mi arată calea
poezia îmi face semn cu mâna
nu am curaj s-o ating
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem o menire!...
rămași la mijlocul timpului
sub cerul pătat de incertitudini
zâmbim pipăiți de
ramificația dezordonată
a salturilor plângărețe spre
alte împrejurări venite pe lume
ca și noi pur și simplu
în căutarea cuvintelor
încă neștiute
am ajuns din urmă
vârsta grizonată cu
orizont prăvălit în apus
greu ni se deschide o
ușă spre lumea surprinsă de
inocența lucrurilor primordiale
cu ploi de melci
să avem din ce face podoabe
din forme și culori diferite
să nu spunem că nu avem
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Toma despre zâmbet
Vreau să....
Vreau să mai pot crede in Dumnezeu
să privesc dincolo de aparențe semnul
nefast sub care m-am născut
să mă pot ruga cu buzele nearse
și ridurile lipite de inima Lui
Să mai pot fugări cuvintele
până dincolo de granița desăvârșirii
acolo unde ard lumânarile prezentului
pe pântecul întins al orei
nebuna înfășurată în zămisliri
ce mocnesc sub bolțile orizontului.
Vreau să mai pot crede in Dumnezeu
vreau să cred că există această perfecțiune
să mă dezrobesc de vechi începuturi
angrenate în repetiții nedefinite.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Toma despre prezent
Desăvârșit
te-ai desprins din șirul duratei ce te-a orânduit
cum timpul orânduiește anotimpurile
de pe trupul tău apa își picură lacrima
presărată cu povești din care se ridică noaptea
hălăduind în lumea vezută peste vuietul orizontului
despletit de râuri de stele
dimineața gândurilor mele tace
la rădăcina răsăritului spintecat de raza de lumină
ce se strecoară istovită în alunecarea spre noi
mirată să ne găsească cu alt chip pribeag înșirat
în specii de oameni din care te desprinzi
desăvârșit în pulberea de lut
amestecat cu cântec de greieri
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trădată!...
se înseninase între privirile tale
la granița nopții penumbra zilei înălța
caii de ciocolată din visul amorțit
între sâni alături de vise paralele
învelite cu inocență
speriată că nu vom mai ști drumul înapoi
ora 10 ne aștepta pe treptele iluziei
singuratatea se simțea trădată deși
știa că nimic nu mai este imposibil
mai presus de cuvinte
mascată cu abțibilduri și înțelesuri stufoase
învăț armonia lucrurilor matinale
încurcate inexplicabil la capătul de început
al drumului liber de orice tentații
resemnate prea devreme în bătălia sorții
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Innuendo
nopțile rupte din fiecare răsărit
așezau orele într-o ordine pătrată
în templul iubirii ridicat
dincolo de sălbăticia din noi
mângâiam cu buzele
sânii
gândul
fiecare piatră
fiecare unghi
zidul cu fruntea înaltă
amintiri limbi de fum
trec peste cărămizile rămase vii
încărunțite de timpul ochilor ninși
lacrimile de piatră cern în suflet
pulberi cioplite destrămări
trecătoare vise aripi în scrum
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Elena Toma, adresa este: