Lista completă, pagina 5
Sunt o nebună! Zâmbește!
Sunt o nebună!...
Înfășurată în curcubeu
stau cu urechea lipită de înălțimi
aud cum zămislește noaptea roiuri de stele
aprinse pe umerii tăi.
Nu mă tem de plânsul norilor
apăruți în palmele bătătorite ale cerului
sângerat în răsărituri.
Sunt o nebună!
Cucerită de sunete și culori
fac dragoste traversând timpul
decorat cu revelații ce bântuie
sufletul dezmembrat de femeie.
Dacă te strig...ai să m-auzi?
Aș vrea să-ți dăruiesc, zilnic, noi începuturi
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Elena Toma despre timp, despre noapte, despre zâmbet, despre viață sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Acuzată de...
am devenit arămie în acest prezent rănit
de forma trupului tău ce se dezbracă în imaginație
buzele pictează amfora cu chip de pasăre
arderea noastră sălbatică sună atât de aspru
la mijloc de timp sprijinit pe verde gălbui
toamna se abandonează la fereastra cu gratii zig-zag
cu o ultimă suflare îți lipește sărutul pe sânii de aramă
supărată că nu mai știu să mă joc mă prinde
dincolo de sâmburii amari în realizarea
unui foarte discret umor și a unei fine ironii
rezemată de pervazul ferestrei mestec iluzii
înăsprită de nerostire viața se schimbă singură
am uitat să fug rămân întunericul fără cuvinte
acuzată de culorile ploii de toamnă
în concertul din mi minor de Chopin
cântat de un pian și orchestră
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Născută fără motiv
să luăm existența așa cum este
ascunsă între zile și nopți
își lasă putregaiul la porțile răsăritului
vrea doar să te încânte
veșmântată în galben înaripat
pune stăpânire pe cealaltă jumătate a ta
cu mâinile pătate de sângele viu
și privirile adormite în cerul zborului
împietrită în adio
își întoarce ochii spre mine
mă crede copil orfan de iubirea
care m-a născut fără motiv
vrea să-mi facă o surpriză pentru că
sunt femeie și vorbesc
de prea mult timp singură
uitată sub copitele orelor nude
la rădăcinile mele începe jocul
în care existența vine lângă mine
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștepți să te mușc și eu tac (poem dedicat vieții)
am devenit femeia de carton.
ochii tăi se agață de mine,
cu remușcarea unui geniu ratat,
clopot cu limba in unghi, ca un fulger.
mă privești, te privesc... și tac!
amurgul tropăie prin noi, în galopul copitelor de cristal.
mă înfioară gura timpului, îmi râde-n față sărutul palid cu dinți retezați.
mă crezi o cârjă, vrei să te sprijin, dar sunt mai șchioapă decât tine.
îmi perforezi cu dinții mâna... și eu tac.
mimezi ceremonia dansului în doi, tentați în simțuri dereglate, versuri,
cuvinte zdrențuite fac cangrenă.
învinsul delir!
o stea agățată de noapte îmi cere o țigară.
mai am două, ia tu una!
am devenit femeia de carton decupat,
saltimbanc, arlechin.
tu crezi că sunt jivină
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memoria ascunsă
noaptea se prăbușește opacă peste cuvintele îngrămădite în așternutul retinei
coborâte din piscul nebuniei
îmi șiroiesc pe buze
se vor întrupate
să trăiască în sine
în chip nou printre noi
copilăroase își strâng în grabă silabele
caută versul inevitabil prevestitor de poem
fără greșeală de cartografiere
scris cu sentimentul unei pasiuni repetate
nenumerat fără înțeles vor să-mi cânte la miez de noapte
își întorc privirea spre mine
personaj nefolositor la care ar trebui să renunțe când răsăritul le surprinde încercând să facă ordine
vânându-le neatenția în zori mă apropii de ele
trag cu urechea și râd auzând cum vorbesc singure
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără martori!...
să intrăm în casa înaltă a cuvintelor
a înnoptat printre silabe obosite
iar răsăritul așteaptă
cu cealaltă jumătate și întâmplări mirobolante
să uite trecutul obosit de ploile sticloase
căzute cu inocență pe dedesubtul timpului
să recompunem un alt paradis
mult mai verde și numai lumină
sub cupola de aer se aud clopote
începe cursa fără obstacole în căutarea cuvintelor
și ce bine dacă vom reuși să le pipăim
cu buzele pline de rouă
ne vom naște odată cu zâmbetul
legați indisolubil meteori pe autostrada prezentului
care ne-a întins mâna
la aceeași altitudine a tăcerii
cu forma pătrată și mângâieri tumultoase
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pată repetabilă
am devenit peste noapte un bagaj
îndesat cu povestea vieții tale comprimată
în mersul peste scoici, pietre, silabe
strâns cu centura cuvintelor fără adresă exactă
călător, la întâmplare, între orizonturi.
înfig dinții în scoarța peticită a timpului
capul legat în colțuri de fiecare scrâșnet al meu
umblă amputat de mâini și picioare
inima simte să moară sub greutatea sângelui vlăguit
de atâta mers întortocheat în această viață spoită
o umbră a mângâierilor adormite în culcușul lor
s-a ridicat, aidoma unei închipuiri dornice,
să mă însoțească spre răsăritul
ce-mi încălzește dimineața trezită
de lătratul ascuns al câinilor din spatele gândirii
nu vreau să arunc cu pietre
în Dumnezeul care, azi, m-a născut
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Toma despre prezent
Fugi din mijlocul luminii care te rănește
fugi din mijlocul luminii care te rănește
ideile încețoșate, cuvintele nu au rost
unde nu poți respira timpul
unde nu poți trăi decât în amintiri
amurgul își înfige colții
trădeză pe Dumnezeu ascuns
după luna agățată de marginea nopții
fă-ți o luntre pe susurul vieții
ieși din emisferele statice
oasele se ciocnesc limpede
pe o alter muzică în ritmuri păgâne
și pielea mirosindă a fum de țigări
cu trupuri prelungi și culori agasante
vino să bem din aceeași noapte fecundă
vino să fim amândoi lumini cu sânge-mbibate
fugi din mijlocul luminii care te rănește
n-o vezi cum stă răsturnată albastră și poate nebună,
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce bine-ți stă!
S-a curbat bolta timpului
peste orizontul resemnat în ceața viselor.
O vreme platonică, m-a locuit acest patrat.
Acum, mă împinge spre ușă
determinat de o împrejurare mistică.
Cu palme curate atinge fecunde clipe,
convins că nu-mi va simți lipsa.
Vrea să rămână îmbrăcat
în aceleași culori irepetabile...
în aceeași aglomerație de gânduri.
Îmi pare că trăiesc un basm.
Stau scufundată între cuvinte respirabile.
Înșirate în altfel de forme
mă balansează printre silabe robuste.
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Toma despre cuvinte
Scandalul intenției
încă n-am învățat
să pășim printre cuvinte
pieptul sticlos al intenției
scandalizată caută din priviri
capătul de lumină rămas
la aceeași înălțime a tăcerii
învățată să locuiască cu chirie
în jumătatea strofelor
dispuse să devină
poem între poeme
silabele eroine ale realității
își cer răsplata să apară
în versuri aidoma actrițelor
cu dorințe absurde ce se lasă
mituite la o adică
pentru a creea o stare de fericire
precară în actele unui scenariu
de care ne facem vinovați
în același timp
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Elena Toma, adresa este: