Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Edna St. Vincent Millay

Lista completă, pagina 4

Și tu, țărâna dragă, va trebui curând să mori

Și tu, țărâna dragă, va trebui curând să mori,
Din toată frumusețea-ți nimic nu va rămâne;
Fața perfectă, aceste mâini, ochii ca două flori,
Trupul de-oțel și flacără, se vor frânge mâine
Sau, sub vântul Morții, sub bruma ei ca lepra albă,
Vei fi o frunză și nimic mai mult, o frunză doar,
Care cade, nu prima, cu clipa în arsa iarbă,
– Uzată, străină sieși – un bif prozaic în calendar.
Dragostea-mi nu te va-ajuta când îți va bate ora;
În ciuda iubirii, te vei desface-n acea zi
Și vei pluti spectral prin aer, te vei risipi
La fel cu-o floare, departe de ochii tuturora,
Fără să se știe nimic din ceea ce erai
Sau cât de iubită de toți ai fost, în luna mai.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O, pentru-aceste vorbe o să-ți pară rău curând!

O, pentru-aceste vorbe o să-ți pară rău curând!
Restituie-mi cartea și-ți ia-înapoi sărutul.
Un dușman sau un prieten am auzit spunând,
"Ce volum mare pentru-așa căpușor minuscul?!"
Vino, o să-ți arăt pălăria mea cu ciucuri
Și-o să te las să vezi cum mă gătesc, cum mă rujez!
Oh! poate c-ar trebui să te iubesc și... câte lucruri...
De-azi, n-o să-ți mai spun nimic din ce simt sau din ce crez.
Voi fi harnică și blândă, dulce și isteață;
Și nu-o să mai fiu surprinsă cu cărți la subțiori,
Voi fi nevasta mult râvnită, cu care treci prin viață;
Și-într-o zi intrând pe ușă, cum ai intrat de mii de ori,
O zi nici rece, dar nici cald㠖 cum sunt zilele pe-aici,
Eu nu voi mai fi acolo, iar tu-n zadar o să mă strigi.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul n-aduce alinare (sonet II)

Ati mințit când ați spus că timpul e vindecător,
Ați mințit toți, timpul n-aduce alinare!
El încă-mi lipsește-n plânsul acestei ploi ușoare;
Îl vreau când valurile duc cu ele-n zare un vapor;

Zăpezile de altădată dispar de pe creste ca un nor,
Și frunzele de-alt an fumegă pe fiece cărare;
Dar dragostea de-alt an rămâne, ca o durere mare,
Îngrămădită-n inimă, iar vechile sentimente încă dor.

Sunt sute, sute de locuri unde mi-e teamă
Să mă duc – amintirea lui acolo încă stă la pândă.
Apoi, îmi spun, intrând ușurată într-un loc retras, îndepărtat,
Unde niciodată, dar niciodată, piciorul lui nu a călcat:

"Nu-i nicio umbră-a lui aici, oricât de ștearsă, de plăpândă!"
Și stau acolo tulburată, și mi-l amintesc... și inima-l tot cheamă!

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rămân doar până termin această ultimă țigară

Rămân doar până termin această ultimă țigară,
Un scurt moment acum când am ajuns la capătul a toate,
Când pe podele scrumul în tăcere cade,
Iar în jarul focului luminând albastru-n seară
Se insinuează-o muzică de jazz, tristuță și bizară,
Rezonând cu-un dans frânt de umbre pe pereți; se poate
Ăst timp să îi permit memoriei să răscolească șoapte
Sau să recheme chipul tău, de gândurile-mi îndrăgit foarte.
Și-apoi, adieu – te du cu bine – s-a terminat un vis.
A ta-i fața pe care pot s-o uit în ora care vine,-adâncă,
La fel culoarea pielei, trăsăturile, întregul paradis;
Cuvintele n-o să le uit în veci, iar zâmbetul... nu încă;
Dar în ziua ta de astăzi, acest moment e soarele precis
La asfințit, deși la orizont se vede sus, pe stâncă.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu, fiind femeie și împovărată

Eu, fiind femeie și mai întotdeauna împovărată
De ideile și urgențele-aferente naturii mele
Sunt împinsă de proximitatea-ți imediată sau de soartă
Să te găsesc drăguț și să simt un fel de stranie plăcere
Când îți suport trupul greu pe sâni, ba mai mult, chiar să-l doresc:
Așa-i desenat patentul vieții de la-începuturi încă,
Să umbrească mintea și să calmeze pulsul omenesc;
În timp ce ne'mplinită rămâne ființa mea adânc㠖
Și, totuși, posedată. Nu te mai gândi – a fost mereu așa,
Sângele sprinten împotriva creierului cârcotaș, confuz.
Mi-oi aminti de tine cu dragoste sau îmi voi asezona
Scârba cu milă ; și ți-o spun verde de la obraz, clar în auz:
Găsesc că izbucnirea mea de-acum e un motiv prea anonim
Pentru conversație, în cazul în care ne mai întâlnim.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi închide Haosul în paisprezece versuri

Voi închide Haosul în paisprezece versuri
Și-l voi păstra acolo; și-l voi lăsa apoi să scape,
De va avea noroc; îi voi permite să se-nvârtă și să sape,
Să fie gorilă, potop, demon și foc – ale lui talente și eresuri

Se vor restrânge la nimic, redus fiind la micile cuprinsuri
Ale acestui Ordin atât de dulce, unde într-un pios viol încape
Și se comprimă esența-i toată, o formă-amorfă-aproape,
Până când cu Ordinul se va-mbina și contopi în varii sensuri.

Trecute-s orele, duși anii în care-am jucat teatru meschin,
Aroganța lui, umila noastră servitudine pe care o reneg:
Îl am la mâna mea. El nu-i nici mai mult, nici mai puțin
Decât un lucru simplu pe care încă nu îl înțeleg;

Nici măcar nu-l voi forța să facă o mărturisire, mă abțin;
Și nici un răspuns nu-i cer. Îl voi face însă om întreg.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un gest străvechi

În timp ce-mi șterg ochii cu colțul șorțului, mă gândesc:
Odinioară Penelopa a făcut același gest.
Și nu numai o dat㠖 nu poți să-mpletești toată ziua
Și să deșiri mereu ce-ai împletit întreaga noapte.

Mâinile și gâtul înțepenesc, zorii parcă se duc tot mai departe,
Soțul ți-e plecat demult, nu știi unde, știi doar că e pe mare.
Tam-nesam, ți se scurg pe-obraji lacrimi grele,-amare;
Asta-i tot ce poți face, e singura ta forma de protest.

În timp ce-mi șterg ochii cu colțul șorțului, mă gândesc:
E vorba de-un gest străvechi, autentic și firesc,
În cea mai pură tradiție clasică-a stilului grecesc.
Ulise l-a făcut și el.
Dar așa, de form㠖 pentru-a induce poporului din jur ideea
Că-i de-a dreptul copleșit, că, iată, nici nu pot să vă vorbesc.
A învățat asta de la Penelopa...
Penelopa, care chiar a plâns – înainte, atunci și după-aceea.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiar crezi că dragostea, ea însăși

Chiar crezi ca dragostea, ea însăși, locuind
În casa asta săracă, din chirpici,
Va dura?
Ne-întâlnim și, pa, acolo-i poarta:
Tot ce discutăm e despre-acum și-aici;
Ne comportăm la fel, de despărțire gata;
În ce facem nu-i viitor, nu-i nici trecut.
Deși ȘTIU cu cine umbli și te ții,
Sub pactul nostru subînțeles, tăcut,
Nu spun nimic; cum și tu prea bine știi
Cu cine după amiază-am petrecut;
Să fie dragostea un troc, prilej de șotii?

ȘTIU, dar vezi, să crezi că nu ma-m prins te las,
Fiindcă-s femeie de lume și cu tact,
La ce oră ochii tăi stau ațintiți pe ceas.

Lipsește-un sentiment și nu poți face pact
Cu omul care ești – și vinul rămâne fad și calp.

[...] Citește tot

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elegie fără muzică

Eu nu-s de-acord ca inimile iubitoare să fie-închise-n lut profan.
Dar așa au stat și stau lucrurile, două capete și-un pod:
În întuneric intră toți, cei înțelepți, cei frumoși, cei cu suflet diafan,
Împodobiți cu flori în ora de plecare; dar eu cu asta nu-s de-acord.

Iubiții și filozofii se pierd în nicăieri, asemeni, laolaltă,
Devenind bulgăre de țărână anostă, inertă, insenzitivă.
Rămâne din ceea ce ai fost, din ce-ai știut și ce-ai simțit odată
Doar un enunț – iar din ce-aveai mai bun, bomboana pe colivă.
Răpunsurile iuți, tăiose, privirile oneste, surâsul, al iubirii cod
Au dispărut. Sunt azi hrană pentru trandafiri. Cârlionțat și elegant
Este bobocul. Parfumată floarea. Știu. Dar cu asta nu-s de-acord.
Mai prețioasă-a fost privirea ta decât tot balsamul rozelor fragrant.

Jos, jos, jos în bezna fără nici un fel de ai și nici un fel de am
Coboară cei buni, cei blânzi și cei frumoși, într-un nesfârșit exod;
Tăcuți, se duc toți, cei viteji, cei inteligenți, cei plini de șarm.
Știu. Dar nu accept deloc. Știu, dar eu cu asta nu-s de-acord.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 4 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Edna St. Vincent Millay, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook