Lista completă, pagina 34
Nu pot aduce nici o dovadă
sunt un martor incredibil
numai bun de pus în cămașa de forță
un fel de îndrăgostit etern
de lumea îngerilor
un copil răsfățat
gânguresc cu luna
mă hrănesc cu stele
din când în când
mă joc cu pletele timpului
desfrunzesc universul
adun flori din inimi
construiesc castele
din nisipul trăirii
mă dăruiesc oceanului
cu disperarea delfinului eșuat
sunt înecatul acestei lumi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Viața e doar o umbră de univers
lăsată cumva perpendicular
pe o inimă de poet
în momentul creației
poate de aceea viețuirea
este întotdeauna
dincolo
oricum nimic din ce trece prin noi
nu se lasă cu zidiri mai mari
decât piramidele
apoi ridic din umeri
fluier ca un pițigoi
și trimit zarzării
să te sărute
vezi
nimic nu este mai firesc
ca atunci când o floare se scutură
doar ca să ai tu de ce plânge
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea e precum o busolă
numai că nu indică nordul
știi cum sunt poeții
un fel de fluturi
care caută floarea universului
cu speranța de a o împlini
în căutarea lor ideatică
scutură polenul muritoarelor flori de câmp
sfârșesc apoi omizi
visând aripi
nu știu cum să răspund
poate că nici nu vrei un răspuns
poate că nu e nici o întrebare
sau poate două aripi se îmbrățișează în zbor
în căutarea trupului
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
oamenii ăștia de nea au un tupeu nemărginit
am știut dintotdeauna că sunt aroganți
poate de la cum stau cu nasul pe sus
sau cum privesc lumea cu detașare
nici nu clipesc
se cred zei
se cred nemuritori
dar asta doar până la primăvară
când florile de cais
or să cheme fluturii
iar copilul din mine va râde în acord cu primăvara
pe când oamenii de zăpadă vor învață modestia
topindu-se
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele noastre se iubesc cum noi nu vom ști
oricum nu e niciodată loc pentru ceva mai mult
într-o viață plină de prejudecăți și mitinguri albe
născute moarte dintr-o suflare bleagă de moluscă
pe când poezia mea te iubea ridicând piramide la cer
într-o frumoasă lume de muzică și licurici
fără nicio obligație
pur și simplu
ca pe un răsărit observabil
între noi aerul pășește ca un balerin
să nu cumva să strice magia cuvintelor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De cer agățat trag soarele spre atlandida
calc apoi pe ape prin scufundare
ca un tsunami după alt tsunami golesc
un ultim pahar cu apă vie înaintea nașterii
nu veți crede nici dacă completez procesul verbal
cu demonstrații lipsite de orice cusur
absolut toate prăpăstiile dintre întrebări
așa că e inutil să-mi consum viața consemnând
tac și tac ca un vârf de munte știrb
unde nici zăpezile nu-și maai găsesc loc
de atâta liniște
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea ocupă un spațiu mult prea strâmt
poate unde sunt atâtea dureri în inima mea
încât nu mai știu cum de încape
și puținul acela de beatitudine
timidă
poate cumva supărată
pe cât de multe lacrimi adun
din zborul crud al buburuzelor
sau din treceri albe de licurici
prin noapte
ca și cum minunea acesta de viață
ar sta la murat
mă cert ușor și apoi râd descătușat
ca un saltimbanc care a reușit saltul mortal
din prima naștere
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stop cadru pe o balenă albă
desigur că într-o mare neagră
asta ca să fie chiar mai clar totul
ce spun eu totul
mai mult decât orice ar putea fi închipuit
sau chiar mult mai mult decât atât
absolut de neînchipuit
apoi
ca în mai toate filmele alb-negru și mute
(atât de mute încât surzii
ar prefera să râmână surzi
și atât de lipsite de culoare
încât curcubeele devin liniare)
totul se reduce în final la un singur punct
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când am impresia că am totul
cu emfaza celui care măsoară
clipele în infinit
poezia în cuvinte
iubirea în bătăi de inimă
când cred că am totul
vorbesc despre nimic
nimicul nu-l pot pierde
e tot ceea ce nu stiu
e tot ceea ce nu am
e tot ce a rămas după
e tot ce va fi înainte
de a săruta cast
pământul
dar nu mă poate opri nimeni
să împart nimicul în părți egale
și din când în când
să trăiesc cu impresia întregului
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața se trăiește pur și simplu
nu am nimic important de învățat
exemplele mă derutează
complic aiurea trăirea cu de ce-uri
pierd visele prin educație
învăț cum să mă abțin
cum să nu trăiesc
cum să devin cetățean plătitor de taxe
cum este decent să nu fiu natural
să mă rușinez de trup
să alung spiritul
să torn viața în forme rigide
să o învelesc în plastic
la urma urmei e doar o viață
și într-o zi o voi plăti
cu o moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Tudor Gheorghe Calotescu, adresa este:
