Lista completă, pagina 33
Enormitățile din lumea fericirii
se rostesc din inimă
de parcă te-ai adresa infinitului
din postura de stăpân
e o dovadă că nimeni nu folosește creierul
și la ce naiba să gândești
apoi să măsori de 7 ori
și să tai o singură dată
din această eroare de imensitate
oricum ar fi inutil
prin fericire se trece en fanfare
cu simțurile excitate
pipăind fiecare extremitate
ca pe un drept la eternitate
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot să mă absolv de moarte
dar pot să-mi îndulcesc viața
cât pentru cel puțin un rai
cât pentru cel puțin un iad
nu am să consider păcat niciun exces de frumos
nu-mi voi opri inima decât să ascult liniștea
mă întorc plin de iubire
în circuitul natural
în pământ
în ploi
în im
să crească florile din mine mai albe
mai sus de floarea de colț
dar tot sub stele
să pot continua numărătoarea lor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nimeni nu te va mai iubi așa abrupt
ca într-o prăvălire infernală
pentru o clipă unică de rai
altfel fericirea ar deveni banală
ca mersul la toaletă
agățată cumva în propria creație
vei rămâne doar cu o fâșie de timp albă
poate din ce în ce mai albă
ca într-o secvență repetabilă
deși știu că te crezi puternică
atunci când în mintea ta se amestecă licuricii
cu demențialul zbor albastru al libelulelor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De un hău speranță
am atâtea prăpăstii în mine
câte vise uitate
sunt așa de adânci pe cât de mult încap în ele
atât de nepătrunse
monumente ale deznădejdiei
dureroase renunțări
vinovate remușcări
sentimente ucise în leagăn
cu un zâmbet
și o lacrimă ascunsă
am atâtea prăpăstii în mine
câte zboruri devin prăbușiri
și peste toate acestea
o firavă speranță
cât toate hăurile la un loc
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu e suma întâmplărilor fericite
altfel cum naiba soarele ăsta
s-a așezat în centru
ca o bulă
pe când planeta pământenilor
se învârte ca un titirez monoton
aproape perpetuum
iar noi ăștia învârtiții universului
botezăm imensitățile
de parcă dumnezeu ne-a dat nouă răbojul
ordinii și dezordinii
ca să se simtă și el mai mic
numai bun de iubit
și de ridicat pe icoane
ba chiar și de bătut în piroane
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă simt închis într-o ou de beton armat
lovesc cu disperare pereții precum un pui anemic
care nu și-a înghițit încă gălbenușul
e ca și cum m-aș grăbi să ies în viață
să rup iarba să-mi mișc aripile
să casc ciocul după un strop de apă
ori doar să caut căldura universală
dar de atâta freamăt oul s-a rostogolit în el
fără a mai căuta temei în lumea de dincolo de lume
ca un meteorit incapabil să ardă până la capăt
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu e cert toamna asta
îmi adun sentimentele cât mai sunt verzi
cât mai au floare cât mai au sens
abia apoi le pun într-un fel la uscat
le presez în vers să ramână esența
leac pentru orice soi de tristețe
leac pentru cei suferinzi de poezie
la urma urmei dacii se veseleau la moarte
ca la sărbătoarea vinului
așa că hai să ciocnim un pahar
cu otrava asta dulce și roșie
aducătoare de nemurire
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până când îți vei putea articula durerea
nu-mi rămâne decât să visez la petreceri fistichii
în castele de piatră șlefuită așezate parcă în ciudă
la confluența dintre iluzie și deja-vu
muzica s-a retras în coloanele înalte și reci
iar orga pare un mormânt ciudat al unui zeu rătăcit
între caraiman și poiana soarelui
sau poate e doar un faraon în căutarea sfinxului
înainte ca acesta să-și găsească odihna din bucegi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de a nu mai spera nimic
mi s-au amestecat platanii
cu urme de suflete eliberate
zâmbărețe precum un univers de emoticoane
într-un fel albastre
plecate cumva spre o țintă îndepărtată
mult mai departe decât poate mintea cuprinde
chiar și inima e fără azimut
ca și cum era mai bine să fie rondodendroni
sau mesteceni sau cine știe ce stejari uriași
ca să mai pot rămâne preț de o lacrimă
cât o iertare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pășesc pe o rază de fum
spre o sferă luminată ca un brad de crăciun
de unde pot descânta linii paralele
ca pe un colind absolut al florilor dalbe
precum un suflet care se întoarce acasă
dintr-o viață veșnic scurtă
consumată deplin
între două respirații de gâze albastre
și-un parfum de câmpii
mă ridic să ating cerul
cu un deget de copil
convins că pot spijini stelele
ca pe niște corcodușe aurii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Tudor Gheorghe Calotescu, adresa este:
