Lista completă, pagina 3
Andrada își îmbrățișează tatăl; el și profesorul Costa erau singurele persoane pe care le tolera, care o puteau atinge, iar florile erau ființele pe care ea le mângâia.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul petardă
Da dragă
ești bărbatul petardă
nici mai mult nici mai puțin
decât o pocnitoare umană
de genul
mult zgomot pentru nimic
și urli
activitatea ta preferată
și ești fericit
e starea ta halucinogenă
indusă psihotrop.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În acel moment, mintea profesorului Costa s-a oprit, nu mai aleargă, se concentrează numai asupra acelui subiect. Nu se mai gândește la altceva, nu mai socotește, nu mai analizează, se gândește numai la Andrada, este îngrijorat pentru ea.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul Costa, mărunt, slab și cocoșat, cu părul lung și rar, căzut pe fața pe care i-o acoperea în parte, avea ochii negri și vioi, un nas mare, coroiat, semăna cu un vrăjitor. Andrada îl privea atentă, omulețul era tare straniu, învățase foarte multe de la el.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alge
Algele miros a mare
sau invers
nu are importanță
cu trupurile lor filiforme
ca niște ondine viclene
atrag muritorii către larg
verzi
roșii
și brune
se lipesc de trupurile goale
apoi
se descompun
indiscret
asemenea unui hoit
care-ți sfidează olfacția.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesorul Costa se gândea la mai multe lucruri în același timp; chiar dacă vorbea cu Andrada, mintea lui lucra independent și pentru alte proiecte în care era implicat. Merge grăbit prin cameră, mută obiecte, citește unele însemnări, pornește unele computere, ca și cum ar fi căutat ceva.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praf de stele
Lanțuri de carbon
se înlănțuiesc în spirale infinite
de viață
informația captivă
din ADN-ul universului
se odihnește pentru un timp
în om.
Praful de stele
neobositul călător cosmic
se coagulează în ființe
urlă în materie
explodează în antimaterie
și își amintește
pentru o clipă
de om.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Viorica Hagianu despre viață
Daniko s-a strâmbat nemulțumit, și-a trecut mâna pin buclele de păr negru. Nu-i surâdea ideea, la un moment dat și el o să îmbătrânească. Tatăl Andradei fusese mentorul lui, îi transmisese toate secretele meseriei, dar și angoasele, neliniștile și obsesiile, astfel el continua munca de cercetare a lui Nick.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Valuri furioase sparg scoicile
le macină sideful
îl transformă în grăuncioare plictisite
de nisip
captive într-o clepsidră
a vieții,
iar timpul aleargă
pe deasupra mării
ca o briză capricioasă
înfiorată
cu atingerea ei senzuală
creasta sărată a valurilor
care plesnește malul
într-o cascadă de spumă.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia
Mereu m-am întrebat
de unde vine orgoliul ăsta
de a scrie poezie?
Din prea plin
sau din prea gol
sufletesc
se nasc cuvintele
care plăsmuiesc ritmuri
înțelesuri
sau nimicuri înșirate
pur și simplu
metric
sau liber
după dorința creatorului
a bietului muritor
care-și sfârșește chinurile
într-o poezie.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Viorica Hagianu, adresa este: