Lista completă, pagina 2
Straniu, Andrada părea protejată de un glob de cristal. Era intangibilă fizic, dar și mental. Doar Marck era prin preajma ei permanent, fără să-i stea în cale, era o prezență nevăzută, discretă, o umbră. Când îl întreba dacă e bine, dacă are nevoie de ceva, Marck răspundea mereu "Nu am nevoie de nimic, sunt fericit alături de dumneavoastră".
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Daniko știa că o găsea de obicei pe Andrada în foișor, citind, înnconjurată de cărți, de manuscrise, sau în laborator, experimentând tot felul de formule. Tânărul medic era înalt, brunet, cu ochi negri, părul ușor ondulat, cu bucle care-i cădeau pe fruntea înaltă. Fluiera o melodie la modă, avea un aer distrat, neatent chiar; era doar o aparență.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Andrada schimbă subiectul cu grație. Știa că Daniko era un cuceritor, un medic talentat, un profesionist, cu care avea o relație strict profesională. Vorbeau ore în șir despre experimentele la care lucrau, iar când Daniko încerca o ieșire din decor, complimente și alte lingușeli, discuția dintre ei se termina brusc, ea nu avea timp de pierdut aiurea.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Daniko era șeful spitalului, unde lucrase tatăl ei, spital pe care-l cumpărase Andrada. Se cunoșteau de aproape zece ani, el era un medic tânăr foarte talentat care o ajuta pe Andrada cu testele clinice pe care le făcea în spital. Ea era cu aparatura din laboratorul ei, el lucra cu bolnavii, se completau reciproc, profesional formau o echipă redutabilă.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La capătul aleii, ascunsă printre vegetale, era o ușă de lemn, pe care Daniko intră fluierând într-un antreu în care știa că este Marck, fără să poată preciza unde este ascuns, pentru că nu-l vede, doar îl simte. Pătrunde în laborator, acolo Andrada pivește atentă un monitor, părul ei lung, șaten, cârlionțat, este prins la spate cu o eșarfă pastelată, poartă o rochie lungă imprimată în aceleași nuanțe pastel.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleea era străjuită de Clematis cirrhosa, plantă tot timpul verde, nu-i cad frunzele, iar florile ei seamănă cu zorelele și rezistă până la prima zăpadă. Toate lianele erau agățate pe spaliere din lemn alb, acestea împreună cu coniferele Thuja sp, Cuprressocyparis sp, formau un gard viu, Abies alba (brad), Pinus sylvestris (pin), Picea abies (molid), veșnic verzi prin frunzișul lor, constituiau foarte bune paravane pentru privirile indiscrete.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Daniko se gândea la Andrada "se înțelegea cumva subtil cu lumea vegetală", gândea el, avea senzația că aceasta comunica cu plantele care înconjurau tot timpul. Era o comunicare subtilă la nivel energetic, informațional, pe care nu putea s-o perceapă, nici s-o înțeleagă. «Oamenii păreau lângă ea de conjunctură, prea grosieri, prea impuri, dar cu plantele se înțelegea de minune, fata de "piatră" mă uimește permanent», medita Daniko. "Are o combinație de calități fizice și mentale ieșite din comun".
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De fiecare dată când venea pe domeniul fetei, Daniko era surprins de singurătatea în care trăia aceasta. Ca și acum, străbătea aleile pustii ale parcului plin de plante, o explozie de culori, forme și parfumuri. Andrada avea plante înflorite de primăvara devreme până toamna târziu, erau specii de Narcissus (narcisa), Hyacintus (zambila), Tulipa (laleaua), de mai multe culori și florile mov-violacee de Crocus (Brândușa), din cele care înfloresc mai târziu vara avea garofițe din genul Dianthus, ochioasele margarete erau prezente, nalbele cu flori albe și roz cu tijele lor foarte lungi, rezistentele și frumoasele gălbenele care înfloresc tot timpul anului, tufănelele și crizantemele toamna.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Daniko mergea agale, fără să se grăbească, purta un costum elegant, ușor, de vară, de culoarea untului. Trecea pe lângă piscina pustie, cu șezlonguri goale. Privea aceste locuri pustii, "fără femei goale, indivizi cheflii, nelipsiți în asemenea spații"; de obicei un domeniu ca al Andradei, o casă ca a ei este populată cu tot felul de personaje, la ea era pustiu. Parcul plin de flori, erau singurele ființe care-l populau, o lume vegetală explozivă, un fel de grădină a Edenului. "Eu, dacă nu am 5-6 oameni în casă, pe lângă mine, mă plictisesc, să fie acolo... prieteni, iubite, colegi, ceva personaje" se gândea Daniko. Șirul gândurilor analitice i-a fost întrerupt de apariția în fața lui a grădinii cu foișor.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Daniko oftează, își dă ochii peste cap teatral, ca un om suferind din iubire. Fata nu-i acordă nici cea mai mică atenție, el continuă să vobească grav.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Viorica Hagianu, adresa este: