Lista completă, pagina 4
La mare
Trupuri goale se prăjesc
la razele din spectrul uv
în exploziile solare
nocive
cu potențial cancerigen
se zvârcolesc prin nisipul
iritant și încins
domolit doar de șocul termic
produs de apa rece a mării
și de urzicăturile tentaculelor
drăguțelor meduze
deranjate în propriul lor habitat
de trupurile celulitice.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada
O pătură groasă de zăpadă
sufocă străzile înghesuite ale orașului
troiene cocoșate blochează
ieșirile
sau intrările
depinde
dacă veniți sau plecați
spre niciunde
un alb orbitor
te obligă să închizi ochii
și să experimentezi senzații noi
înot printre nămeți
alunec pe gheața unui zâmbet
și mă sprijin de colțul gerului.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge
Ninge cu iluzii albe
pufoase și reci
promisiuni deșarte
fulgii jucăuși
ne copleșesc inconștienți
cu săruturi indiferente
pe tot corpul
ne răscolesc intimitatea
spațiul vital
cu mângâieri de gheață
și zâmbete cristaline
ne ating obrajii fierbinți
se topesc la căldura
respirației și a cărnii
în picături uimite de apă.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Andrada se îndreaptă spre profesor și îi strânge mâna, iar acesta îi răspunde cu căldură. Bătrânul firav și cocoșat pozează ca un culturist, se preface că își încordează mușchii ofiliți, arătând ca un clovn. După care se reculege și începe să se miște cu viteză prin cameră, răsfoind hârtii sau tastând la repezeală câte ceva pe calculator.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
Cine sunt eu?
Aceeași veche și chinuitoare întrebare
Provoacă mintea omenirii
Încorsetată în prejudecăți
Un fluture ce-și scutură aripa
Și moare.
Sau poate o iluzie?
Un zâmbet de copil adormit,
O contradicție a elementelor,
Un strigăt mut.
E atâta liniște mă doare
Fulgii ce cad în depărtare
E atâta risipă
Frumusețe de o clipă.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Superstiții
Mi-a zis un prieten că nu crede
în ele
în superstiții
băiat deștept mi-am spus
ăsta știe ce vrea de la viață,
l-am întrebat dacă e bogat
un om atât de pragmatic
ca el
așa ar trebui să fie
bogat,
iar el mi-a spus că a fost sărac toată viața.
La dracu
mi-am zis
nici nu o să fii bogat
doar nu o să începi de acum să crezi
în superstiții.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Viorica Hagianu despre viață
Daniko oftează dramatic și face o reverență în fața fetei. Tânărul se relaxase și zâmbea fermecător, concentrarea impregnată pe chipul lui în timpul discuției cu Andrada îi transformaseră fizionomia, părea atât de rece, de dur, rigiditatea trăsăturilor lui dispăru la încheierea conversației științifice, redevenind figura carismatică, ușor distrată, cu care cucerea oamenii.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima ta
Un miracol unic inima ta
are propria ei viață tainică
sălbatică
nestăpânită
bate în ritmul ei puternic
de bărbat vanitos
stârnește vii și morți
îi seduce
cu generozitatea ei
se plictisește de toți
și fuge
se ascunde sub o stea de mare
să nu poată fi găsită
apoi se aruncă în toate brațele
nu ascultă respirația universului
nu ascultă de nimeni
inima ta respiră prin mine.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra
Mă plictisește timpul cu monotonia lui
trecere prin liniile tridimensionale
sau prin cele unsprezece dimensiuni
ale spațiului
dacă vreți
să fiți la zi
cu ultimele calcule cuantice.
Timpul rămâne același
în ecuația asta
așa că de ciudă
l-am închis într-o clepsidră
cu nisip stelar
să stea captiv să vadă și el cum este să fii prizonier
într-un corp trecător de clepsidră.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iasomie
Mirosul ăsta de iasomie
atât de senzual
de misterios
îmi amintește de tine
de ochii tăi albaștri
atât de reci și inexpresivi
parfumul ăsta de iasomie
care plutește în aer
de câte ori treci tu
îmi excită creierul olfactiv
iar eu o iau razna
te caut ca o sălbatică printre culori
printre cuvinte
și te regăsesc printre sunete
râzând ca un demon
crud și nesătul
care tocmai a violat o virgină.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Viorica Hagianu, adresa este: