T'ao Ch'ien

Citind cartea Dealurilor şi-a Mării

În iunie iarba creşte înaltă,
Iar în jurul cabanei mele dansează tufe verzi.
Nu se văd păsări, ele se bucură ascunse-n cuiburile lor:
Şi eu, la fel – îmi iubesc cabana acoperită cu stuf.
Am terminat cu aratul:
Am semănat seminţele pentru noua recoltă.

Iarăşi am timp să-mi citesc cărţile.
Pe drumurile înguste nu sunt hârtoape adânci:
Adeseori trăsurile prietenilor opresc la poartă.
Bucuros, le torn în carafe vinul nou
Şi culeg salată proaspătă din grădină.

Dinspre est, se furişează o ploaie blândă,
Acompaniată de-un vânticel uşor.
Gândurile-mi plutesc leneş peste povestea Împăratului Zhou.
Ochii mei contemplă picturile Dealurilor şi-ale Mării.
O singură privire-i de ajuns pentru a observa întregul Univers.

Cel care nu se poate bucura de-asemenea plăceri

[...] Citeşte tot

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succes şi eşec? Adresă necunoscută

Succes şi eşec? Adresă necunoscută.
Asta şi aceea merg împreună, depind una de cealaltă.
şi cine ar putea spune
când a fost Stăpânul Shao mai fericit:
guvernând un oraş sau, la pensie, grădina lui cu pepeni minunaţi?

Arşiţă, frig, vară, iarnă: nu se succed una alteia?
N-ar putea oare drumurile omului urma acelaşi tipar?
Da, cei care "ajung acolo" îşi cunosc şansele...
s-au deprins să desfacă nodurile cunoaşterii.
Dar oare despre cei plini de strălucire
sau despre cei infami a vorbit Înţeleptul nostru?
Pe ultimii el i-au numit oportunişti.
Cei care ajung acolo, desigur,
nu mai ştiu ce este îndoiala sau îngrijorarea.
Totuşi, nici tu nu avea dubii,
cum nu au generalii morţi,
care au plănuit atenţi ceea ce li s-a părut oportun,
fără a cunoaşte, de fapt, nimic, adevăr sau eroare.
Dacă, deodată,

[...] Citeşte tot

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revenind pe câmpuri

Din tinereţe am fost altfel decât gloata:
Iubeam numai dealurile şi munţii.
Neştiutor, am căzut în prăfuitul Păienjeniş al Lumii
Şi n-am mai fost liber până la împlinirea
Vârstei de treizeci de ani.

Păsările migratoare tânjesc după vechea pădure:
Peştii din acvariu n-au uitat iazul lor natal.

Am desţelenit un ostrov la Ancorajul Sudic
Şi, încă suflet rustic, m-am reîntors la câmp şi la grădină.
Ogorul meu n-are mai mult de patru hectare:
Cabana acoperită cu stuf doar câteva odăi.

Ulmi şi sălcii înconjoară streşinile:
Pruni şi peri plini de roade-n faţa uşii de la intrare.
Departe, departe-n ceţuri, cătune ţărăneşti.

Leneş, fumul unui sat pe jumătate părăsit,
Un câine latră undeva pe cărările umbroase,

[...] Citeşte tot

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!