Lista completă, pagina 169
Pe drumul vieții
Desculț și fără de păcat,
Pe drumul vieții-nsingurat,
Aleargă sufletul și plânge...
Din el cad picuri albi de sânge...
Din el curg râuri de lumină...
Dar viața nu-i o zi senină!
Se pierde în mătăsuri fine,
Spre lumi visate și virgine.
Pe valul cast, transcendentale
Poteci urcând, spre neuitare,
Suntem spirala ruptă-n mii
De suflete, spre-a ne hrăni...
Suntem vulcan ce clocotește
Și ca un val în noapte crește...
Maree măturând destinul,
Plaja de roze și seninul...
...........................................
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Rodica Nicoleta Ion despre suflet, despre visare, despre viață sau despre plâns
Mănăstire mare, Mănăstire sfântă!
Mănăstire mare, mănăstire sfântă!
Ce prinos de suflet! Gogele asudă,
Când stropind cu sânge sfințita clădire
Se înalță trainic întru pomenire.
Calfe obosite înalță cu trudă
Sfintele locașuri... Bucurie multă!
Bravi, întru-nălțare, cu viața plătesc
Oamenii destoinici... Din raiul lumesc,
Lacrimă și sânge cu iubire spală
Printr-o pomenire în cuvânt și fală...
Marea Mănăstire nu se mai surupă!
Jertfa ei de suflet, jertfa ei cea scumpă!
Ștefan și Moldova prinși prin legăminte,
Ctitoresc zidire, ctitoresc morminte...
Sufletul trăiește între ziduri reci,
Îngenunchi spre jertfa, orții... Pe poteci,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre sfinți, despre sfințenie, despre religie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ninsoare-n primăvară
Ninsoare de alb și de vis,
Ninsoare de flori de cais,
Ninsoare în sufletul drag...
Iubire, te-aștept iar în prag!
În lacrimi iubire să-ți pun,
În clipa ce trece acum,
Aromă de dulci sărutări,
Mireasmă de verde și flori.
Cununi de ploi de argint...
Cerceii de jad vreau să-i prind
Și-n părul de perle, în noapte,
Să-ți prind în tăceri nestemate...
Pe-altarul de pleoape de stele
Să-ți pun taina viselor mele,
Pe deget inel de cuvinte
Și-atâtea aduceri aminte...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre iubire, despre tăcere sau despre sărut
Ciuta morții
Privește o ciută! Aleargă prin neaua
Crescută la tâmple cu grijă și har...
Mă simt o copilă cu gânduri și vise,
Aceeași de vremuri... În trup-sanctuar,
Lumina credinței, sfioasă și pură,
Precum căprioara, se-nalță tăcut,
Pătrunde-n privire abisul durerii
Și caută-n ceruri un nou început.
Se-adapă-n Iordanul trecutelor clipe,
Devine izvorul trecutului ieri
Și stâncă i-e ochiul... Și plânge... Și plânge...
O vezi?! Îngenunche... Tu du-te să-i ceri
Esența... iubirea copilului-mâine...
Ce suflet de aur! Rănită, aleargă
Prin sângele clopot, pe veșnica apă...
S-a dus... Parcă plânge... Cu mâini tremurânde,
Copilul din mine o cată-n ceață...
O ciută, la tâmple, prin albă ninsoare,
Se naște și moare-ntr-o altă viață...
În altă viață... se naște și moare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre moarte, despre lumină sau despre copilărie
Și-am plâns...
Și-am plâns trecutul ca pe-un mort... Durere
Îmi picura, nespusă, pe obraz...
Eu i-am făcut din roze diademe,
Dar amintirea-i tot ce mi-a rămas.
Cu giulgi brodat cu aurul divin
Și chiparoase, l-am împodobit,
Dar existența lui îmi dă fiori,
Purtându-mă spre minus infinit...
Pentu atâtea-n lume suferim...
Destin nedrept, durerea ne-nconjoară,
La toate câte sunt, cum ținem piept?!
Curge spre cer o lacrimă amară...
Îngenunchem la late veșnicii...
Nu suntem prunci.... Nu suntem nici profeți...
Un pumn de oase, poate, într-o zi,
Deplânse de mai marii înțelepți.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre durere
Îngerii
Eu înger, tu înger,
Îmi lipsește aripa dreaptă,
Ție îți arde brațul drept
Sub ramuri de rug.
Ești lan de grâne albastru,
Ești necunoscutul-amurg.
Îți lipsește aripa stângă -
Un albatros ce a decupat marea
Și și-a croit din ea fâșie
Ce te-a legat de inima mea.
Ești răsăritul sub care
Cerul a născut stelele și soarele
Lumina și visele...
Ne înălțăm altruiști
Către lumi nepermise.
Ne îmbrățișăm alb și negru,
Tumult și tăcere,
Transformându-ne în râuri de miere.
Ajungem, tăcuți, la linia ce face diferența
Între trecut și prezent
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre îngeri, despre aripi sau despre stele
Mi-am dat inima...
Tăiată-n felii de lumină,
Mi-am dat inima ție,
Să-ți fiu hrană de șoapte
Și sângele-ți să mă adape...
Sub unghiul credinței și al sentimentelor,
Atunci când m-ai privit prin caleidoscop,
Mi-am schimbat, în dansul luminii
Și farmec și joc.
M-am aruncat în oglinda timpului
Și m-am născut particulă albă de artă...
Tu m-ai văyut o fărâmă de piatră...
O piatră ce,
Când ploaia luminii a alunecat din ochiul meu către tine,
M-am transformat într-un munte.
Un suflet vulcan alergând spre divina sclipire,
Un suflet de jar...
Nu ai căutat lumina ce minte
Visele fiecărui bărbat.
Ți-ai adus, printre clipe, aminte,
De ce-am însemnat.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre timp sau despre ploaie
Bunica
O văd acum... sfioasă, blândă un dulce vis bunica mea
Cum scoate banii strânși cu trudă, toți, adunați într-o basma.
Îmi joacă ochii-n lacrimi, Doamne. Cu mare trudă-i adunase
Și la nepoți, ca moștenire, bunica-n urmă îi lăsase.
Azi picură cu frunze de miere și de ceară.
Se-apropie secunda plecării... Este seară!
Îți mângâi tâmpla ninsă, bunico. Ești departe.
Te-ai dus o mângâiere de aină și de șoapte.
De-acum îmi ești icoană, speranță și minune.
Tu ai plecat grăbită, dar m-ai strigat pe nume.
Poate-ai lăsat prin mine o sacră măștenire
Poveste de lumină, de tihnă și iubire.
Vezi?! Lacrima îmi curge. Mă tot gândesc la tine...
Tu treci, un înger încă, spre sferele divine.
O lacrimă îmi curge și mă-ncunună stele,
Icoană de lumină,-ngenunchi bunici mele...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre prezent
Te roagă, Maică Sfântă!
Te rog, Maică Sfântă, du-n înalt
Rugăciunea mea! M-am săturat
De tristețe, maică și de-amar!
În necaz mi-e traiul în zadar...
Sărăcia din adâncul meu
Vindecă, Maicuță și m-ajută!
Mijlocește-mi către Dumnezeu,
Ruga mea, cu sufletu-o ascultă!
Iartă-mi de-am greșit! Ca unui prunc
Ce greșește, tu, Măicuță, iartă!
La Iisus în ceruri vreau s-ajung
Și la Mult Iubitul nostru Tată.
Candelă de-aș fi m-aș înălța
Cantr-un vis, spre mantia cerească.
Dar cât am greșit, Măicuța mea,
Cu gândul și fapta omenească!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngeri de lumină
Ninge! Îngeri de lumină,
Peste lume se coboară.
Ninge dragoste și tihnă
Și iubirea ne-nconjoară.
Ard gutui la gura sobei,
Focu-n noi vulcan țâșnește
Și tăcerea-ngenunchează, iar, smerit,
Pe pânza robei,
Cât zăpada se înalță
Și la tâmple reci va crește.
Pânză albă de ninsoare, vântul șuieră-n cotloane...
Biciuiți de necuvinte,
Din a timpului licoare,
Sorbim viața... Țurțuri stranii,
Se aprind ca o făclie...
Taină-s nopțile la țară,
În uitata Românie.
Ca un clinchet se aude
Lanțul... Cumpăna fântânii
A zărit printre troiene
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre vânt
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Rodica Nicoleta Ion, adresa este: