Lista completă, pagina 14
Scară la cer
Un fir de păianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite și
Scara la cer - zic,
Mi se aruncă de sus.
Deși am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Mă gândesc că trupul meu
Este totuși prea greu
Pentru scara asta delicată.
- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâș! Pâș!
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Marin Sorescu despre suflet
Zbor
Un sentiment plenar
Din ce în ce mai rar:
Când ies doar pe balcon
Și cred că-s avion.
Și zbor cu glastre-n brață
Prin liniștea măreață.
Și-o cioară subțioară
Mi-arată cum se zboară.
poezie celebră de Marin Sorescu din Despre cum era să zbor (Ed. Albatros - 1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marin Sorescu despre zbor
M-am obișnuit
M-am obișnuit să dorm cu ochii deschiși,
De spaimă să nu fiu luat prin surprindere,
Să am controlul meu asupra lumii
Până în ultimul moment.
Ca un far care nu vrea să se stingă ziua
Ține orizontul mării mereu
În magia unei priviri disperate.
Te rog să-mi închizi ușor
Pleoapele atunci,
Ce-a fost de văzut am văzut!
Să tragi cu grijă aceste obloane fine
Peste ochii mei obosiți.
Sper să fie cât mai târziu
Cândva, într-o noapte cu multe stele
Și cu salcâmi înfloriți.
poezie celebră de Marin Sorescu din Puntea (Ultimele) (1997)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marin Sorescu despre stele, despre spaimă, despre somn, despre ochi, despre noapte sau despre flori
Despre mâini
Rămâi sculptată în aer,
Mâinile mele
Au umplut camera de forme
Voi dormi cu fantomele tale,
Ca un Hamlet năpădit de tați.
Poate că ar trebui să-ți vorbesc
Despre mâini
(Și mai puțin, evident, despre mâine)
Ele te-au îndrăgit la prima vedere,
Când ți-ai sprijinit magnetismul în ele.
Ar putea fi ace pe o busolă,
Arătând imparțial toate punctele cardinale.
De ce numai nordul mereu?
Pretutindeni hălăduiește misterul.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marin Sorescu despre mâini, despre vorbire, despre viitor, despre tată sau despre arte plastice
Amòi
Leana punea rufele în albie,
La înmuiat, amói,
Zicea:"Pusei și eu trențele alea amói,
Să le spăl dracului". Și le uita acolo
Câte o săptămână, luată cu treburile,
Toți se-mpiedicau de albie, în prispă,
Mai nimerea câte-o găină în ea,
Și ea să se-apuce de spălat -
Neam.
Până când bărbatu-său i-a spus într-o dimineață:
- Leano, hai, fă, să scoatem cânepa aia de la topit
Că i-o fi de-ajuns.
Scoate, fă, cânepa și lasă balta liberă.
Cămășile erau de cânepă,
Cum se purta pe-atunci.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marin Sorescu despre timp, despre draci sau despre dimineață
Caut portretul lui Hegel
Eu n-am văzut niciodată
Portretul lui Hegel,
Mi-a lipsit momentan
De pe toate cărțile.
Am auzit însă că există
La un anticariat.
Nu prea departe de-aici,
O fotografie de-a lui, înfățișându-l
În clipa când trece
Peste toate sistemele filozofice,
Ca viermele de mătase
Pe frunzele de dud.
Trebuie să fie ceva neobișnuit și frumos,
Electric.
Ceva ca omul.
Într-o zi o să-mi fac timp.
Mă voi repezi până-acolo
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marin Sorescu despre tăcere, despre frunze, despre frumusețe sau despre fotografie
Alergătorul
Un câmp pustiu,
Bătătorit ca un drum,
Și din când în când
Câte o carte.
La distanțe foarte mari,
Vreo carte fundamentală,
Tare ca piatra.
Vine unul, gâfâind de mușchi,
Sănătos ca un zeu nou,
Și scuipă pe ea,
Pe fiecare la rând.
Calcă peste ele dumnezeiește.
A obosit, a mers destul,
Câmpul se întinde înainte pustiu,
Bătătorit ca un drum.
Alergătorul cade jos, moare,
Devine carte fundamentală, ultimul cuvânt,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marin Sorescu despre moarte, despre devenire, despre cărți sau despre cuvinte
Cocoșul
Cocoșul, junghiat, mânji cu sânge
Drumețl ce-i servise drept călău.
Pictura penelor o clipă plânge
Un cucurigu falnic, din ecou.
De-o parte capul, pleoapele ce-și strânge,
De alta trupul, pâlpâind spre hău,
Iar gospodina mâinile nu-și frânge:
Ea l-a hrănit, era cocoșul său.
Și treci pe lângă scenă, pe retină,
Fixându-ții, fâr' să vrei, decapitarea.
Dar jalea ți-o bruiază o mașină.
Alt trecător la tine o să vină,
Cu ordin ca, distrat, să-ți ia suflarea...
Spre sacrificii mici, executarea!
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marin Sorescu despre vinovăție, despre sânge, despre prăpăstii sau despre plâns
Somn
Mamei
Pluteam pe-un râu, parcă legat de mâini,
Ținut deasupra de o forță tandră,
Cătând pe cer rotundul unei pâini
Și logodit pe mal c-o salamandră.
Spălăm sub pleoapă firul de nisip
Și scoica-ntreagă prefăcută-ntr-însul.
Alunecam ca lacrima pe-un chip,
Încurajând și curgerea și plânsul.
Plângând cu fața-n sus pe-un râu ești tot
Un fel de râu, cu albia-n mișcare...,
- Dezleagă-mi mâinile, să pot să-not
În plânsu-acesta ce se varsă-n mare.
poezie celebră de Marin Sorescu (2 septembrie 1984)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marin Sorescu despre râuri, despre nisip, despre mamă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dascălul
I
Venea la școală de dimineață
Cu demâncarea la el.
Hainele le ținea îngropate la loc, unde muncea.
Că era lup de muncă. Și ajungea la școală,
Făcea ce făcea cu copiii și când le da drumul,
Încăleca pe cal și-o lua peste câmp, la locurile lui acolo.
Se schimba acolo la loc și muncea până-n întuneric.
Se dezbrăca și le-ngropa iar, și pleca acasă,
Acolo la Pârva-n Seculești, avea casă cu etaj.
Și dimineața, se-mbrăca, lua mâncarea și pleca la
Școală călare. Și de-acolo, la loc. Om harnic.
Lup de muncă, spunea Moșu, care-i fusese elev.
Învăța copiii foarte bine. Îl chema Bulzescu Matei.
A murit, tânăr, săracu! Avea un băiat Ion, se făcuse
Cântăreț la biserică și-a murit de tifos,
Până în războiul dintâi.
Au mai rămas două fete, Ioana și cu Nicolița
(Căsătorită cu Mitrică a lui Nete).
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marin Sorescu despre vestimentație, despre religie sau despre cai
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marin Sorescu, adresa este: