Lista completă, pagina 10
Sonetul 46
Inima mea și ochiul se sfidează
Fiindcă nu vor nicicum să te împartă
Căci inima vederea încețoșează,
Iar ochiul vrea de tine s-o despartă.
Și inima pledează-n ea să stai
Ca într-un scrin ce ochiul nu-l străpunge,
Însă pârâtul se revoltă, vai,
Spunând c-a ta splendoare-n el ajunge.
Ca pricina să fie lămurită
Gânduri din inimă s-au strâns la sfat
Să dea sentința cea mai potrivită,
Ochiul cu inima să fie împăcat.
Asa că trupul tău lui îi revine,
Iar inimii iubirea ce-i în tine.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 50
Ce-mpovărat călătoresc pe cale
Drumul e greu, dar trebuie să-l bat
Răgaz și somn sunt doar cuvinte goale
Când un amic în urmă ai lăsat.
Stau pe un cal sătul de vaicăreală
Ce-abia se mișcă, chiar dacă mă plâng,
Căci știe din instinct, fără-ndoială,
Că nu-s grăbit deloc pe drumul lung.
Afurisitul pinten nu-l îndeamnă,
Deși i-l bag în piele mânios
El geme, parcă nu știe ce-nseamnă,
Și sunetul mă doare, că-i tăios.
Căci geamătul ar vrea să-mi spună poate
C-am jalea-n față, bucuria-n spate.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 78
Pentru că des ca Muză te-am chemat
Și-a ta splendoare-n vers m-a sprijinit
Alte condeie locul mi-au luat
Și-al lor poem tu l-ai oblăduit.
Cu ochii-l pui să cânte pe cel mut,
Pe ignorant în zbor l-ai ridicat
Celui școlit tu aripi i-ai făcut
Și celor nobili șarmul le-ai dublat.
Dar să fii mândru de al meu condei,
Căci tot ce scriu, din tine e născut
Altor poeți le dai numai idei
Și cu-al tău farmec versul le-ai umplut.
Dar tu ești arta mea și-al meu garant
Că mă faci cult, deși sunt ignorant.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 44
Dac-aș avea un trup din gânduri fine
Nu m-ar reține crunta depărtare
Și-aș fi purtat prin spațiu către tine
De la hotarele aflate-n zare.
Și unde-mi stă piciorul nu contează,
Chiar dac-aș fi la alt capăt de lume,
Căci gândul peste mări și țări planează
Când vrea s-ajungă undeva anume.
Dar eu nu-s gând și-acest gând mă omoară,
Cât trebuie să zbor s-ajung la tine,
Căci sunt pământ udat cu apă chioară,
Iar timpul face ce vrea el cu mine.
Că am primit doar elemente dense
Și-am lacrimi grele și tristeți imense.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 45
Iar celelalte două, aer și foc, se știe
Oriunde m-aș afla, ele rămân cu tine
Primul e gândul meu, și-apoi dorința vie
Prezente și absente, că vin și fug de mine.
Și când acestea-n grabă la drum cu drag pornesc
Spre tine cu a mea solie de iubire,
Din patru elemente, cu două doar trăiesc
Și-n moarte mă cufund de crâncenă mâhnire.
Până când viața iar va fi reîntregită
Cu acei soli rapizi ce-acasă o să vină
Și care vor vesti, cu graba cuvenită
Că sănătatea ta este acum deplină.
Aflând asta mă bucur, apoi mă întristez,
Iar îi trimit la tine, și iarăși eu oftez.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 33
Ce multe dimineți în viață am văzut
Cum cu un ochi stăpân ating creste trufașe
Și cum pe pajiști verzi pun auriu sărut
Și poleiesc cu aur alchimic pârâiașe.
Apoi, josnicii nori îi lasă ca să vină
Cu hâdul lor alai pe fața lor cerească
Și chipul și-l ascund de lumea ce suspină
Și pe furiș spre-apus încep să o pornească.
La fel și al meu soare cândva a strălucit
Și-a lui splendoare fruntea din plin mi-a luminat,
Dar ce păcat că numai o oră mi-a zâmbit,
Căci fața i-a ascuns-o un nor întunecat.
Cu toate-acestea el iubirea n-o hulește,
Dar lumea se-ntinează când soarele lipsește.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 54
Cât de frumoasă pare frumusețea
Când adevărul o împodobește
Și roza își sporește mult mândrețea
Când dulcea aromă-n ea sălășluiește.
Măceșul are floarea colorată
Ca roza cea plăcut mirositoare
De briza verii e poznaș mișcată,
Ce scoate spinii din ascunzătoare.
Dar ea e doar o simplă amăgire
Nu e curtată și se ofilește
Murind, nu are parte de mărire
Ca roza ce-n parfumul fin trăiește.
La fel și ție-ți va veni scadența,
Dar versul meu ți-a distilat esența.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 17
În viitor, cine-o să-mi creadă versul
Chiar de-ar fi plin de lucruri rafinate?
Că-i un mormânt, știe și universul,
Căci te prezintă doar pe jumătate.
De ți-aș descrie ochii în cuvinte
Și-n stihuri dulci virtutea ți-aș cânta
Urmașii-ar spune: "Acest poet ne minte,
Un chip divin pe-aici nu poate sta".
Iar foile de vreme îngălbenite
Vor bălmăji ca un bătrân senil,
Și meritele tale îndreptățite
Tărăgăna-vor ca un antic tril.
Dar dacă un copil tu vei avea
Vei fi și-n el, și-n poezia mea.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 48
Când am plecat la drum, prevăzător,
Eu după gratii pus-am orice fleac
Să pot să-l folosesc și-n viitor,
Și mâini perfide să nu-l aibă-n veac.
Dar tu ești ca o piatră nestemată
Mă bucuri, dar acum mă simt mâhnit
Că fiind scump, a mea e grija toată
Să nu te fure hoțul nepoftit.
Însă pe tine-n cufăr nu te-am pus
Căci tu lipsești, deși te simt prezent
De parcă-n pieptul meu te țin ascuns
Unde tu vii și pleci în mod frecvent.
Dar și de-aici, mă tem, vei fi furat,
De-așa odor și-onestul e tentat.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 19
Timp ce tocești și gheara unui leu
Și pui pământul mlada să-și înghită,
Iar colții tigrului ți-i faci trofeu
Și phoenixul îl arzi într-o clipită.
Prin anotimpuri zbori, trist sau voios,
Și faci ce vrei, Timp iute de picioare,
Cu lumea-ntreagă și cu ce-i frumos;
Dar eu te-opresc de la o crimă mare.
O! Fruntea celui drag să n-o brăzdezi
Și cu-al tău vechi condei linii nu trage,
Ci lasă-l neschimbat când defilezi,
Ca pe-un model menit să se propage.
Dar, Timp bătrân, chiar de ești crud mereu
El veșnic tânăr fi-va-n versul meu.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din William Shakespeare, adresa este:
