William Carlos Williams

Asta, ca să fie spus

Am mâncat
prunele
care erau
în frigider

şi pe care
probabil
le păstrai
pentru micul dejun.

Iartă-mă
erau delicioase
atât de reci
şi atât de dulci.

poezie de William Carlos Williams (1934), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea aşteaptă pe marginea unei petale.

citat din William Carlos Williams
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara, şi cântecele se cântă singure.

citat din William Carlos Williams
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a făcut ţara şi omul a făcut oraşul.

citat din William Carlos Williams
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Totul se află în
sunet. Un cântec.
Arareori, un cântec. Ar trebui

să fie un cântec – făcut din
detalii, viespi,
o genţiană – ceva
imediat, foarfeci

deschişi, ochii
unei doamne – o trezire
centrifugală, centripedă.

poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de cântec

Lasaţi şarpele să aştepte-n
culcuşul lui de buruieni,
iar scrierea
să fie a cuvintelor, lentă şi rapidă, ascuţită
pentru a lovi, tăcută pentru a aştepta,
neadormită;
... prin metafore să reconcilieze
oamenii şi pietrele.
Concepe. ( Nu idei,
ci lucruri). Inventează.
Ochii şoricelului sunt florile mele,
flori care desfac stâncile.

poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna de primăvară

Cerul şi-a revarsat
întreaga amăreală.
Din întunecata lui metamorfoză
toată ziua
plouă, plouă
fără încetare.
Totuşi, zăpada se menţine
albă deasupra pământului.

Dar apa, apa
care se adună cu sprinteneală
dintr-o mie de izvoare,
pistruiată,
îşi taie drum
prin gheaţa verde-a rigolelor.
Strop după strop alunecă
pe lujerii ierbii ofilite

peste plombele terasamentelor.

poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intermediar

Întâi, el a spus:
Femeia din noi este cea
Care ne face să scriem –
Trebuie să recunoaştem asta –
Bărbaţii ar fi rămas tăcuţi.
Dar noi nu suntem bărbaţi,
De aceea putem vorbi
Şi fi conştienţi
(pentru ambele părţi);
Fără-a fi-îngenunchiaţi de senzualitate
Avem acces la acurateţe.

Apoi, eu am spus:
Îndrăzneşti să faci cunoscut lumii
Acest crez al tău?

Iar el a răspuns:
Nu-s eu eu cel de aici?

poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj cu căderea lui Icar

După părerea lui Brueghel
când s-a prăbuşit Icar
era primăvară

un fermier îşi ara
pământul
întregul spectacol

al primăverii
era la lucru gâdilându-se
pe el însuşi

transpirând sub soarele
care topea
aripile de ceară

insignifiantă
dincolo de ţărm
neauzită

[...] Citeşte tot

poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul mării

Marea-l va izbi mereu cu valurile,
dar coastele lui albe de piatră spălată
călărind pe pânzele spumei
sau pe hula de fund, sau pe talazurile
cu-albatroşi

sunt ale unui om încăpăţânat.
El cheamă furtuna, el
trăieşte din ea! Instinct
cu temeri care nu sunt temeri,
ci ghimpii extazului,
o licoare secretă, un foc
care-i inflamează sângele
până când acesta devine-atât de rece
încât stâncile par să sară în mare,
şi nu marea să le îmbrăţişeze. Ele se-avântă
spre larg pentru a prinde navele
sau chiar cerul care
se apleacă spre-a fi sfâşiat.
Acestora el le strigă,

[...] Citeşte tot

poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!