Robert Penn Warren

poem (vezi şi poezie)

Poemul este un mic mit al capacităţii omului de a face viaţa plină de sens.

definiţie de Robert Penn Warren
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cele din urmă, poemul nu este ceva ce vedem ci, mai curând, o lumină datorită căreia putem vedea, iar ceea ce zărim este viaţa.

citat din Robert Penn Warren
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

trecut

Trecutul este întotdeauna un reproş adus prezentului.

definiţie de Robert Penn Warren
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi o poveste

Demult, în Kentucky, copil, m-am oprit s-aud
Pe drumul prăfuit, în amurg, stolul cel mare
De gâşte sălbatice alunecând spre sud.

poezie de Robert Penn Warren, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probabil că poetului îi este cel mai mult teamă de dogmaticul care vrea să extragă mesajul unui poem, pe care să-l arunce apoi deoparte, decât de sentimentalul care declară "Oh, lăsaţi-mă să mă bucur de acest poem."

citat din Robert Penn Warren
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedenie

Acolo unde se desfac mov toporaşii în lumină
Îmi voi face-o casă,-n poieniţa din pădurea de arin,
Unde-atinse de umbrele-nserării viorelele suspină,
Păsările ciripesc şi-n jur totul mi-e prieten, şi totul mi-e străin.

Mă voi odihni pe pat de rogoz tânăr tăiat din iaz,
Ascultând ce spune-ntunericul sticlos, împuns de licurici,
C-un felinar de pândă la fereastră, pe pervaz,
În vreme ce buha se va holba la mine cu ochii ei hipnotici.

Voi da foc casei când zorii-n aburi albi de lapte fierb,
Nu voi lăsa-n urmă decât cenuşă şi scrum în acea zi,
Şi voi înapoia poiana buhăi şi iezilor de cerb,
Atunci când luat de vânt se risipeşte fumul gri.

poezie de Robert Penn Warren, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi o poveste

A

Demult, în Kentucky, copil, m-am oprit s-aud
Pe drumul prăfuit, în amurg, stolul cel mare
De gâşte sălbatice alunecând spre nord.

Nu le vedeam, nu răsărise luna,
Iar lumina stelelor era puţină. Le auzeam şi-atât.
Nu ştiu ce s-a petrecut în sufletul meu.

Era chiar înainte să înflorească socul,
De aceea, ele călătoreau spre nord.

Sunetul se-îndepărta spre nord.

B

Spune-mi o poveste.

În secolul acesta, în secunda aceasta, de obsesii,

[...] Citeşte tot

poezie de Robert Penn Warren, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!