Philip Larkin

Viaţa are experienţă în a te acapara, dacă nu o acaparezi tu pe ea.

citat din Philip Larkin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt că singurul lucru pe care-l puteţi face despre viaţă este s-o păstraţi.

citat din Philip Larkin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia nu este a nimănui, cu excepţia poetului, şi toţi ceilalţi pot dispărea.

citat din Philip Larkin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

timp

Acesta este primul lucru

Am înţeles,
Acesta este primul lucru:
Timpul este ecoul unui topor
Ȋntr-un lemn.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i pot înţelege pe cei care se învârt în jurul universităţilor americane, încercând să explice modul în care se scrie poezia.

citat din Philip Larkin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile

Pentru ce sunt zile?
Zilele sunt pentru a fi locuite.
Ele vin, ele ne trezesc
Iarăşi şi iarăşi.
Sunt făcute pentru ca noi să fim fericiţi în ele:
Unde altundeva putem trăi, dacă nu în zile?

Ah, pentru a rezolva aceasta întrebare
Vin medicul şi preotul
Ȋn trenciurile lor lungi
Alergând peste câmpuri.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luaţi unul acasă pentru copilaşi

Stau pe-un strat de paie după sticla transparentă,
Pitite printre cotoare, boluri mirosind a clor...
Fără umbră, fără iarbă, într-o somnolenţă-atentă –
Mamă, ia unul acasă să-l păstrăm în dormitor.

Jucăriile cu viaţă-s ceva nou – dar, iată,
Se uzează prea curând, parcă-ar fi roase de carii.
Vai, pregăteşte o cutie, pregăteşte o lopată –
Mamă, astăzi ne jucăm de-a mersul la funeralii.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce oare te-am visat azi-noapte ?

De ce oare te-am visat azi-noapte?
Acum zorii gri împing chica nopţii-n spate.
Cad amintiri peste casă – lovituri de palmă peste faţă;
Ridicat într-un cot, încerc să privesc pe fereastră
Dincolo de ceaţă.

Atâtea lucruri pe care le-am crezut pierdute revin
În mintea mea cu o durere stranie, nicidecum postumă:
Asemeni unor scrisori care tot sosesc, adresate cuiva
Care-a părăsit casa cu mulţi, mulţi ani în urmă.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpăţâni în dulapurile femeilor

Zac cu capul pe perne trupuri slabe,
Ochi holbaţi şi-încâlcite laţe albe;
Cu fălci deschise, cu gâturi uscate ca nişte junghere,
Cu fiecare tendon în relief, la vedere;
Deasupra bărbii, o gură vorbeşte neauzit
Către cineva pe care nimeni nu-l vede.

Acum şaizeci de ani ochii lor zâmbeau gentil
La o iubită, la un soţ, la primul copil.

Zâmbetu-i pentru tineri, bătrânii plătesc birul:
Ȋntâi groaza morţii şi, apoi, delirul.

poezie de Philip Larkin (1972), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ȋn casă e atât de trist

Casa e atât de tristă. Arată ca în ziua de atunci,
Păstrând forma şi comfortul de la ultima plecare,
Ca şi cum ne-îmbie să revenim în ceasuri de seară, lungi –
Neavându-ne alături, se-ofileşte-n aşteptare.
Cum inimă omenească, să uite pierderea, nu are,

Nu se poate întoarce la punctul de start, la-ntâia oază,
La presimţirea bucuriei pentru ceea ce-o să vină:
Fericirea ca un val. Ea trăieşte-n ea cu minte trează –
Contemplând pozele, tacâmurile din argintărie fină,
Notele de pe portativul pianului. Acea vază.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!