Lista completă, pagina 7
Viața nu este metaforă
viața este o cameră de fotografiat
grea
te mândrești la început
o cari o montezi
în locurile cele mai verzi
surprinzi păsări și arbori
și liniștea
tot mai mult
ești doar tu și ceea ce e lăsat din biblie
focalizezi
ai grijă ca totul să fie clar
reglând timpul de expunere
la condițiile impuse
și deschiderea diafragmei obiectivului
lumina vieții scade ușor cu distanța
flash
imortalizarea te satisface
radiografia aceasta fără tulburări
de-o gingășie extremă pare să vină
din trecut
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cât de mult
dacă m-ai întreba
cât de mult te iubesc
aș răspunde franc
atât cât îmi permiți
platonic demonic
piperat sofisticat
bourbonic hialuronic
cu elongație și dizertație
draconic oximoronic
cu coconut disecat
armonic daltonic
firesc funambulesc
valabil damnabil
angelic machiavellic
abisal și viral
edulcorat emancipat
ciclonic hegemonic
olocronic
magnetic eretic
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa înghețată se făcu vin
pe când iarna întoarse cojocul pe dos
în locul acela dădu frunza viței
descântată de grauri
înveseliți de primăvară
și cum nu-și mai ținură în ciocuri bucuria
gureși dădură vestea în
înverzitul câmpului
diamantine coroane de copaci
stropeau lumină pe la rădăcini
crescură apoi struguri
dulci boabe înfrățite de iubire
din timp
veniră oameni mulți
purtători de aure și de binefaceri
și luară asupră spânzuri
și pelinuri din zile și nopți
apoi se duseră întru hristos
mii de înghețuri și dezghețuri
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a-nnegăsitulea
cu cât mă uit mai intens la vreun obiect
cu atât mi se șterge din vedere
mă învecinez cu ceea ce nu sunt
ating bucuria pe care nu o am
măsor golul întregului cu o umplere de inexistent
trăiesc nimicul descompus în preaplin
tăcerea mă trece drept pianină dezacordată
mă întreb dacă ce văd mă vede
respir nicăieriul de vară
izul inodor al unei dorințe refuzate
întorc pagini scrise ca și cum aș deșira literele
rămân cu nopți albe în mâini
ești forma ascunsă a iubirii
te strig și numele se întoarce ventriloc
alerg pe lângă o iluzie
și tot ce e de găsit mă negăsește
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare de iunie
fluturi din culori nu au viață incipientă
numai suflet din lacrimi acrilice
te-ai întrebat câte poate înscrie în scurta viață
poartă dragoste nu războaie
oare pentru că prețuiesc timpul
oamenii care nu au aripi nu au culoare
se sting cum felinarul de la colț de stradă
neliniștea zilelor noastre e tot un zbor colorat
de nu apuci să-l vezi e trist
pe pânza aceasta cu aripi fâlfâie sufletul unui pictor
ghemotoace de culori
nu sunt de aruncat în mintea comună găsești lucruri de preț
dragostea unul dintre ele cu sclipiri semiprețioase
inscripționat pe o pânză
zborul către o inimă
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte albă
ne-am văzut și timpul s-a spart în fragmente
ai călcat stropind trecătorii care
s-au împrăștiat printr-o minune
nu putea să fie totul de sticlă
din moment ce
ne ciocniserăm atomic
scăpasem paharul și vinul
își răsturnase culoarea
peste chipul meu
așa de puternic era sentimentul încât
o mașină de epocă s-a contorsionat când
s-a lovit de tine
m-am speriat vitrina s-a făcut zob ca timpul
eram doi oameni ciobiți
din cioburile noastre păsări de cuarț
trebuia să ne întregim
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nici măcar un cuvânt nu mai e
îmi trag ziua pe cap sufocată de singurătate
stau așa în pielea goală a gândurilor
lipsită de bărbat hălăduiește o umbră sumară
pe șubrezii pereți răciți cu fiecare
șir de litere lung și fără rost
un inegalabil epitaf de cum poți fi un mort în viață
trec cele șapte litere prin urechile acului
să le însăilez dar nu mă vor
ziua mi se destramă în pumn atomic
refuz să mai cred în acest cuvânt
e rece destinul când afară ninge
dacă te uiți bine e o lume dezbrăcată
impudic frigul intră în oameni
cum oare să mai simtă cuvântul când pleacă
zănatic spre inimă ca o navetă spațială
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năucitoarea liniște
nicio tristețe în jur
lumina arcuiește un lujer
suie pe o creangă pe toată coroana
pune un pas mare pe deal
se apropie ștrengărește
eu mă ascund după perdea
îmi zgârie pereții apoi retina
doare
lumina doare dacă
nu te poți uita la ea altfel
apoi țese o tăcere de aur
vântul încearcă să șteargă urmele ei
cu bureți de nori
se arată umbrele în ținută de seară
vin sigure pe ele cresc
se pietrifică odată cu orașul
capătă măreția unei veri vopsite în albastru
un pescăruș taie zădărnicia în două
mă gândesc să împart cu tine toate astea
de unde vrei să începem
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năucitoarea liniște
nicio tristețe în jur
lumina arcuiește un lujer
suie pe o creangă pe toată coroana
pune un pas mare pe deal
se apropie ștrengărește
eu mă ascund după perdea
îmi zgârie pereții apoi retina
doare
lumina doare dacă
nu te poți uita la ea altfel
apoi țese o tăcere de aur
vântul încearcă să șteargă urmele ei
cu bureți de nori
se arată umbrele în ținută de seară
vin sigure pe ele cresc
se pietrifică odată cu orașul
capătă măreția unei veri vopsite în albastru
un pescăruș taie zădărnicia în două
mă gândesc să împart cu tine toate astea
de unde vrei să începem
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un anotimp altfel
moartea
al o mie unulea anotimp
îți va povesti în fiecare seară câte ceva frumos
ceva de care va începe să-ți pese
vei afla multă iubire
spațiul ei va fi de factură julesverniană
fascinația se va derula pe o peliculă de film
lumina se va lăsa împărțită rogvaiv
îți vei alege oricare culoare
vei picta sufletul ei
cu buricele degetelor
multe planete se vor naște din inimă
vei apăsa pe o stea
cerul morții se va deschide atunci
farfurie zburătoare
vei trimite mai întâi un sunet alien pentru vii
apoi vei scrie pe cerul lor aflat dedesubt
sunt al o mie unulea anotimp
povestea voastră poate să înceapă
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ottilia Ardeleanu, adresa este:
