Lista completă, pagina 4
Răsucit în foi
m-am înecat cu sufletul tău
am tras din el până mi-am supt buzele
l-am strâns în limbă
cuvânt peste cuvânt
l-am plimbat pe gât și prin plămâni
deseori
am făcut rotocoale de pus pe degete
el s-a înălțat și a șters-o englezește
tușesc
încă te rupi
din mine
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Gând
nu pot citi mai înțelept decât
în limba mea
faimoșii cuvântului au numit-o
patrie
comoară
duminică
seif în care țin valorile
cărți ofrande sufletului
nu pot scrie decât dintr-un
dor
sonor mugur înflorit
pe o creangă de cais
scrie mână
dreaptă
cu folos
minții și inimii
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când dau marea pe maxim
astronomic vorbind de azi
dau noaptea pe zi
voi citi în lună și în stele
mai mult
voi scrie despre
cei care se aseamănă
voi iubi mai cu spor
în așezarea obiectelor
amfiteatral
ideile vor intra în rol
nicidecum julietă
nici tu vreun romeo
vom fi doi oameni simpli
din iubire
în cuvinte și dorințe
sălbatic și pur
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoză
am un cuvânt albastru de tot
e o liniște pe care o scriu
ca să mă simt în siguranță
nu fac nimic cu el
îl mai învârt uneori pe degete
și ce frumos îmi dă senzația unei euforii
relaxat pe vârful unui creion
fără vreo apăsare
se revanșează față de hârtie
îl repet de câte ori vreau
și dacă dau pagina
se preface roșu
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind alb
niciodată fulgii care coboară din abundență
nu-ți vor cocoșa trupul
ba sunt așa de miloși că se leapădă
într-un plâns copilăresc și dispar discret
în sufletul tău ca un soi de recunoștință
că nu te-ai supărat ci i-ai primit cum se cuvine
în odaia sufletului tău pregătită să-l primească pe nou-născutul domn
al iertărilor păcatelor până în veac
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În melancolie
lipesc frunze
îmi fac toamna mea
din tot ce pică din cer
unele ploi încearcă să schimbe timpul
farul aruncă lumini discrete
abia lunecă norii pe câte un val îndrăzneț
mi-a picat în mână un tom
de dragoste
o luptă interminabilă de la prima filă
până la final
nu știu dacă să-l clasific
la roman de război
pe gânduri
azi a picat chiar soarele
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât o tarla de porumb
am niște nori grozavi
de noiembrie
expandați
cu bun-simț fac loc pruncului de soare
e amiază și am un gust de mămăligă
tăiată cu ața pentru fiecare
pe o masă cu picioare scurte
nu e nicio minciună
vă jur că soarele meu din ceaun răsturnat
în copilărie
se face timid azi
într-un noiembrie când
cele două mâini nu mai sunt
să împartă egal
fericire gălbuie
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plantație de ore
mă tem să nu-mi frâng dimineața asta crudă
mă aplec ușor peste liniște să nu o trezesc
e plăcut să asculți cum crește acest minut
făcându-se oră
întreaga plantație de ore devenind câmpul de lavandă
în care nu mișcă decât imaginația mea
la limita cerului înfometat de soare
un trandafir își spală în rouă petală cu petală
de parcă ar fi obosit întreaga noapte iubind
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o orchestră fără oameni
acele viori acele viori
așezate într-o orchestră fără oameni
muzica lemnului și a golului
gândurile mele acolo
sunt liniște de sepultură
acele acorduri acele acorduri
mii de furnici pe pielea mea
cară fior cu fior
până se termină lumea
acele nuanțe acele nuanțe
acrilică tristețe
instrumental
motivează absența ta
viori viori simțurile mele
încă o partitură
de iubire
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și tăcând mă iubești
n-am crezut vreodată că
tăcerea îmi poate vorbi
atât de frumos
când se întinde între noi
aerul ia nenumărate forme de viață
cât să mă uimească
tablori transparente
potrivite ochiului
și inimii
cu gândul
scriu pe tăcerea aceasta blândă
bilete scurte
trimit în arpegii aerul delirant
spre tine
o cavalcadă de pegași
evident
în toate aceste înfățișări
pe care doar eu le recunosc
ești tu
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ottilia Ardeleanu, adresa este:
