Nicole Sere

Întoarcerea ploii

copila buimacă alerga prin cerul cu stele,
avea ochii roşii
de limbile focului ce pârjoliseră o lume -
lumea ei albastră,
râul curgea cu perle şi lacrimi;
pasărea roşie-şi uitase zborul -
copacii respirau cenuşă,
oamenii tăiau oxigenul
în felii infinit de subţiri
pentru următoarea existenţă -

la capătul iluziei dinspre miazănoapte
a găsit drumul ploii şi s-a întors acasă
sfâşiată de lupii ceţurilor din nord,
asculta melancolică reflecţia oglinzii
ce-i povestea cu vorbe cărunte
şi epitete-n riduri
despre liniştea absolutului
născut din moarte
şi despre noi

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima octavă

Nălucă, tu, ce-mi stai în gând
Și-mi cânți râul iubirii,
Ce-mi zici de vara ce plângând
Ne lasă despărțirii?

Iar mi-amintești de acel nor,
Cumplită arătare,
Alerg în tristul sud să mor
De-o neagră sărutare.

Și dă-mi din tot un aprig vânt,
Sărutul fără nume
Și-apoi pierdută în mormânt
Mă vezi cum plec din lume!

Şi du-mi cu tine vadul greu,
Cerșind un vers de lavă
Și urcă, urcă-n zări mereu
Cu inima-mi octavă...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşa fluturilor tăi

Am iubit crematoriul morţilor tale,
al fluturilor tăi ucişi
în cămara sufletului de lut
după ce-n prealabil le priponeai aripile-n piroane,
iar visele lor firave
le împodobeai cu cămăşi de lacrimi şi torţe.

Aveam ambiţia, nebună de-altfel,
de-ale dărui renaşterea cenuşii
albilor tăi fluturi
într-o primăvară de pripas.

Îmi doream să le simt zborul
să le cunosc melancolia
să le descopăr beatitudinea culorilor
pentru a trăi doar o zi,
acea zi în care să guste nectarul
florii de cais.

Durere doar, şi lacrimi

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afacerea supravieţuirii

Am abandonat daravera supravieţuirii
pur şi simplu am făcut asta
fără regrete
era toată efemeritatea unei stele,
irosită în amontele unui râu
ani de-a rândul te străduieşti să nu cedezi,
clipă după clipă,
eternitate după eternitate,
mereu
îţi impui să-ţi imaginezi
un picior în amonte, înaintea celuilalt,
pentru a face pasul peste puntea suspinelor tale
irosite în amfiteatrul vieţii
lupţi, plângi
ceri ajutorul Celui de Sus
deoarece nu găseşti alt drum, prin roua respiraţiei tălpilor tale,
în aiuritoarea luptă dintre tine şi tine,
pentru a învinge.
Tornada unui vis irosit măcar.
Iar într-o zi, primeşti darul

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afacerea supraveţuirii

Într-o zi am abandonat afacerea supravieţuirii
pur şi simplu am făcut asta
fără regrete.
era toată efemeritatea unei stele
irosită în amontele unui râu

ani de zile te strădui să nu cedezi,
clipă după clipă,
eternitate după eternitate,

zi de zi,
îţi impui să îţi imaginezi
un picior în amonte, înaintea celuilalt,
pentru a face pasul peste puntea suspinelor tale
irosite în amfiteatrul vieţii
lupţi, plângi
ceri ajutorul Creatorului,
deoarece nu găseşti altă cale,
prin roua respiraţiei tălpilor tale,
în lupta anacronică dintre tine şi tine,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de anotimp

Sfârşit de anotimp, de an, de iubiri eterne
uitate prin ceruri de Rai...
intrasem adânc cu deratizarea în sufletul clipei,
am omorât tot de la ploşniţe la fluturi
chiar şi inocentele larve, omide şi pupe.
am răscolit cu o răutate de care nu mă credeam în stare
fiecare colţişor, fiecare celulă,
semănând pustiul, moartea, liniştea.

Uitasem de-o cutumă a naturii
prin care fluturii, aceste banale efemeride,
sunt regalul din metamorfoza vieţii
în acea unică sublimă zi.

Şi am învăţat dureros un singur lucru,
ce-i drept, important:
natura şi umanitatea funcţionează după aceleaşi cutume
având totuşi nevoie de sângele visului albastru
aşa cum florile au nevoie de fluturi.

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prispa dorurilor mele

Tu te-ai mutat într-o stea albastră
din sufletul gălbui al verii
stai aşezat pe prispa dorurilor mele,
îmi asculţi bătăile incerte ale inimii
dimineaţa îmi cânţi metaforele rătăcirii,
iar noaptea un vals al durerii şi nemărginirii.

Vântu-mi îmbrăţişează trupul de petale
răsăritu-mi risipeşte picurii de ceaţă din colţul ochilor
prin secundele seculare aripile mele te caută
dincolo de costelaţia iernii.

Eşti de negăsit
a rămas doar o dâră de fum prin praful de stele
a unui biet rob vrăjit de mătăsurile învechite
ale unei dansatoare inepte de fado.

Cred că am murit!
treptele norilor de vis s-au surpat
azi, o fantomă rătăceşte agale

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia primăverii

anotimpul renaşterii din durerea noastră alveolară
o numim atât de poetic, primăvară!
ne amintim florile de gheaţă
din iernile sângerate prin noi
şi pornim cu suflete înmugurite
căutând neantul existenţei...

picturile parfumate de acest boem mărţişor
în vibrări de ivoar, de roz sau de violet
precum şi suspinele noastre-n valsul speranţei
cântă o nouă primăvară
peste vechile bucurii şi dureri...

azi, cuprinşi de frumuseţea lalelor,
a freziilor şi a ghioceilor,
dar şi de aripile visării
deschidem drumuri neumblate
cu cheile albe din inima efemeridei...
şi ne cresc aripi de lumină spre o nouă cale
peste florile timpului nostru

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea-heruvim

ai plecat la vânătoare de vise
călătoreai prin zăpezi de constelaţii
în căutarea perfecţiunii norului roz

colivia norului
ai zidit-o într-o eternitate
fiecare an, fiecare oră, fiecare clipă
visau la acea întâlnire interstelară
ce-ar fi sfidat legile fundamentale
ale spaţiului-timp

am construit o scară de sânge spre cer
din trepte de poezie
şi respiraţii de metafore
iar apoi am pictat-o cu iluzii
din bucăţi de cer şi nori imaginari
doar pentru primăvară
şi colivia ta

renunţaseşi

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul din noi

Mereu am crezut că deşertul e afară
şi se plimbă tumultuos
pe aleile lumii
printre neizbânzi, răni şi războaie pierdute
într-o iarnă a sângelui absolut
ce curge prin arterele apelor tulburi ale omenirii.

Apoi, într-o zi însă am înţeles
probabil ameţită de zenitul prăbuşirii
că deşertul e-n noi, acolo-n sufletul nămiezii,
iar deşertul din noi
e pictat atât de frumos
de obsesiile, nălucirile, visele noastre
în ceasul subconştientului
din aripile plumbuite de gerul vieţii.

Ameţită de amăgitoarele erguri diafane
m-am retras mai adânc
în oaza curmalilor timpului
lipindu-mă cu spatele de zidul plângerii,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!