Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Nicole Sere

  • Citate
  • Poezii
  • This domain (citatepedia.com) expired on 20/03/2024. You can retrieve your domain by clicking here.

  • Referat

Lista completă, pagina 4

Cavalcada iubirii înspre moarte

e iarnă!
nu vreau să te iubesc, deși te iubesc...
și pictez banchetul târziu al sorții.
este doar vina ta.
totul este incolor și totul îmi lipsește
și tu vrei să anulezi totul...
în melancolii, în albastrul strugurilor,
în mine și-n timpul amintirilor.

am recreat anotimpul iubirii.
tu, plictisit, îmi șoptești că nu mai e timp...
pentru un vis, un foc, o pasiune,
o magie ori pentru dragoste!
și totuși, într-o dimineață, am renăscut -
o viță de vie sălbatică!
am răsărit dintr-o realitate
ori dintr-o stea și-am răsturnat
pe drumul șerpuit al feminității, lumea.

în această călătorie ancestrală

[...] Citește tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copacul vieții

purtam o rochie ivoire.
spre seară, mi-am pierdut esența ființei
în bătălia din deșertul cărnii.
căutam cu înfrigurare chintesența vieții
și nu o găseam nicăieri,
te vedeam doar pe tine,
un tip imatur, cu ochi de noapte
și drama conștientizării neantului...

apoi, în acea dimineață de joi,
după ce mi-am înecat inima
în fluvii de lacrimi,
am descoperit arborele alb,
jumătate înfipt adânc în pământul din mine
și jumătate înălțându-se spre cerul speranței...

cireșii japonezi mă priveau
cu ochi de flori roz
și fără să vreau, fără să caut,
mi-am regăsit zâmbetul

[...] Citește tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugul cărții soarelui

Noaptea sfârșitului se odihnea peste lume
petalele sângelui
îmbrăcau urletul umbrei pustnicului
ce stătea de veghe pe țărmul liniștii
atins de-un vârf de magie

șoaptele pianului pulsau o incantație
în sala balului dintre ape
păsările lunii gătite în penaj festiv
au coborât pentru valsul frunzelor
dansau
o ceață fumurie învăluia luciul apei argintate
lumina se stingea încet
în zbaterea aripilor sturzilor albaștri
din întunericul ce învăluia raza femeii

femeia ascunsese rugul durerii
în slovele cărții soarelui
(ori în povestea celor zece clipe de nemurire)
iar cu literele negre

[...] Citește tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Blestemul adamic și Nero

la geamul vieții mele bate o ultimă iarnă.
afară ninge a pustiu și-n sânge-mi arde focul
c-un vis alb despre etern,
despre deșertăciune
și despre tine.

o, Nero, barbarule, de ce ai incendiat panteonul dragostei?
știi?...
a ars pân' la ultima vocală!
îmi răspunde sictirit:
pentru a-mi scrie muza!

povestim la o cafea, el citește un edict
și e revoltat pe bieții plebei.

apoi, fumăm iluzii și visăm porturi albastre...
și-l întreb:
oare chiar există singurătatea amurgului?
nu, nu cred, e doar o stea rece.
dar iubirea, oare există, și dacă da, ce este ea?

[...] Citește tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dansul din trenul vieții

Mă prăbușisem din nou printre oameni și fiare,
aduceam cu mine zborul prin galaxiile uitate
trăiri, dureri, libertate,
vânturile nefirescului, faetoanele și velele neantului.
dusesem însă peste tot cu mine
profunzimea, stălucirea și nostalgia ochilor lui
negri cu iradieri de toamnă și chihlimbar.

Nu puteam să înțeleg respirația căutării
din sufletul de rouă al frunzelor
ce îmi alintau diminețile și-mi adumbreau serile înnoptate în sine.
apoi, l-am găsit printr-un joc hilar al ursitoarelor
ce dansau înlănțuite în pașii sălbatici al ielelor morții.
mă aștepta resemnat și trist pe marginea unei stele albe
din constelația rodiilor.

"Te-așteptam de-o viață, nălucirea mea dragă,
îmi șopti răpus de dor"
iubirea lor îi topi într-unul
pentru eternitate.

[...] Citește tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mireasa neagră

Fluviile, fluturii și pământul
înălțau spre cer aripi de gheață;
omenirea fiind ocupată
cu studiul ultimului papirus
despre eternitate, progres și sfârșit.

Prin lume, mireasa neagră-și scrie
veacul de frig și singurătate,
închisă în iglul infinit de sânge
unde croșetează avid destine...

Al meu l-a împletit altfel:
în insula sufletului urlă lupii tineri,
goi, însetați și flămânzi,
așteptând renașterea ultimei ploi.
Nu mă văd pe mine nicăieri
și nici lumina dimineții...

Mă tot căut în ultimul bou-vagon al vieții -
în austrul care-mi mângâie tâmpla aurie

[...] Citește tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare fără destinatar

în amurgul zilei de alaltăieri,
m-am întâlnit cu mine însămi,
la nordul străzii de deasupra sfârșitului.
nu, nu m-am recunoscut...
eram doar o umbră dezmoștenită
de pasărea ei cu cioc albastru.

azi, mă ninge cu petunii și cu fulgi de infinit,
troienind durerile și clipele abisului în doi.

obosită,
mă îmbrac în rochia de voal a fericirii,
e asimetrică și decorată-n tristeți umede;
frigul care o înconjoară e de culoare albă
și e tăcut
ca și mângâierea nopții.

urc patruzeci și șapte de cărări de apă.
tu mă privești infidel de îndelung
și admiri cercurile de fum ale inimii...

[...] Citește tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tinerețea e o stare a spiritului, bătrânețea o alta...

Copilă fiind, mă întrebam obsesiv:
de ce bunica are fire albe
și atât de multe șanțuri pe fața-i cea blajină?
mi-am făcut curaj și am întrebat-o
iar baba mi-a răspuns zâmbind:

,,—Dumnezeu a pus toată inocența lumii pe chipurile pruncilor
iar bătrânilor gârbovi toată povara lumii
fiecare fir alb crește un copac
o casă ce se ridică spre înalt
un copil ce-nvață să umble
un lan de grâu pentru pâinea de mâine.

— Draga mea, despre șanțuri e un pic mai complicat
sunt plânsul femeii, al omenirii...
fiecare șanț va purta în el urmele tectonice ale unui plâns de stea
ale unui suflet pribeag prin spațiu și timp
plânsul va aduce bătrânețea ca stare a ființei...''

Mi-am dorit să fac o vrajă de miere

[...] Citește tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce POEZIE?

Mi-ai cartografiat inima până-n cel mai îndepărtat colț al ei
milimetru cu milimetru, găsisem de toate
galere, drakare, caravele, goelete, fregate și galione
chiar celebrul Titanic
e drept toate naufragiate, epave ale gloriei de-altădat'
îl găsisem până și pe Homer
adormit pe-o rimă de Iliadă

dar găsisem un colț ce nu se lăsa cartografiat
speram printre lacrimile condamnatului
la trăirea propriei vieți
că e luminița din crângul înflorit
în sufletul toamnei

era doar Poezia
lacrima și durerea, cântul și doina
visul din roua dimineților grele
metafora coralilor din mărilor tale
respirația inimii mele...
Dezmățul din rouă

[...] Citește tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 4 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Nicole Sere, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook